NEDREPT Ce folos cã ajungi sã câstigi în instantã o luptã, dupã 7 ani de procese grele, dacã într-un final, când Legea îti dã dreptate, dupã atâta zbucium, amenintãri cu executarea silitã si gândul cã poti fi oricând dat afarã din propria casã, ceasul… se opreste!? “Când ai câstigat dreptatea, ai pierdut viata”, spun acum, cu amãrãciune, cei care au cunoscut-o pe Maricela Dieac, pe care husenii o stiu mai mult de la Posta Husi, locul unde a lucrat ani buni. Ea, împreunã cu sotul sãu, au fost parte în celebrul dosar al terenului revendicat în instantã de Mihai Volusniuc, dupã ce un impostor (Nicolau Vasile) îl ocupase abuziv si, repede, cu ajutorul pretios al unor falsuri petrecute în 2002, în Primãria Husi si Prefectura Vaslui, reuseste sã-l vândã pe bucãti unor oameni de bunã credintã. Printre ei s-a aflat si Maricela si Vasile Dieac. Anul acesta, dupã 7 ani de demonstrat în instantã buna credintã, Justitia le-a dat câstig de cauzã, obligând impostorul la daune consistente. Ce folos însã, dacã, pe fondul unei boli grave apãrute în 2010, ca urmare (si) a stresului puternic, în urmã cu douã zile, Maricela Dieac s-a stins din viatã!?
Cu ultimele sale puteri, Maricela a scris o scrisoare, dar pe care nu a mai apucat sã mentioneze expeditorul. Au gãsit-o abia acum cei dragi si au citit-o cu ochii în lacrimi. Se plângea cã o doare, cã boala a avut un ritm galopant si, în pasaje lungi, îsi reitereazã drama celor 7 ani de lupte în instantã, pentru pãmântul de sub casã. Multi huseni stiu povestea pãmântului de pe “Cãlãrasi”, care i-a revoltat, în 2007, când au aflat cã Primãria Husi si Prefectura Vaslui, nu s-au dat în lãturi (în 2002) sã emitã douã titluri de proprietate, pe aceeasi suprafatã de teren, unui proprietar de bunã credintã si unui… impostor. De aici, pentru mai multe familii ce cumpãrase diverse suprafete de pãmânt de la falsul proprietar (Neculau Vasile), a început rãzboiul în instantã! “A fost foarte greu! Mai ales pentru sotia mea, ca femeie, atâtea procese, atâtia bani cheltuiti cu procesele, cu avocatii, atâta luptã ca sã dovedim faptul cã am fost cumpãrãtori de bunã credintã, s-a dovedit greu tare de dus! În 2009 a fost diagnosticatã cu neoplasm mamar drept, iar stresul si supãrarea, au spus medicii, si înainte si dupã depistarea bolii, sunt factori determinanti. Abia în 2014 am izbutit sã primim dreptatea, iar Neculau sã fie obligat sã ne dea, mãcar în parte, despãgubiri. Dar ce folos dacã suferinta ei nu a mai putut fi tãmãduitã? Mã gândesc la faptul cã sunt multi oameni în România, în asemenea situatie, care au dreptate, se adreseazã instantei, dar dupã ani de zile sau niciodatã îsi gãsesc dreptatea”, spune Vasile Dieac.
Se poate muri cu dreptatea în mânã!
“Mã întreb cum este posibil sub tratament, sã se dezvolte iarãsi nodule la câteva luni (5 luni) de la operatie? Trecem prin niste momente grele din viatã, mari probleme, care, dacã nu ar exista, poate as fi mai linistitã si plinã de sperantã, dar în situatia în care mã aflu, îmi este foarte greu. (…) Mã dor oasele, sunt fãrã putere si tot timpul obositã”, mai scria Maricela Dieac, 52 de ani, în rãvasul rãmas neexpediat. “Maricela a fost o colegã si un om deosebit. O fire amabilã, deschisã, care îsi iubea enorm cei doi copii, gemeni, un bãiat si o fatã. Se mândrea cu ei, îi rãsfãta, chiar si acum, mari fiind. Am fost prietene. Iubea foarte mult florile si mereu ne spunea cã e visul ei sã aibã o cãsutã, ca sã punã multe flori. Ea a stat mult timp la bloc. Când am aflat ce nebunie a început în instantã, dupã ce si-au construit casa, cum s-au putut da douã titluri pe acelasi pãmânt, fãrã ca cineva sã rãspundã pentru asta, iar nimeni sã nu vrea sã îi considere cumpãrãtori de bunã credintã, n-am mai avut nicio îndoialã: poti muri, linistit, cu dreptatea în mânã! Ne-a întristat vestea decesului ei. Era prea tânãrã, doar 52 de ani. Transmitem întregii familii sincere condoleante”, au spus fosti colegi de serviciu ai Maricelei Dieac.
