Buzunarul public, bun de platã în celebrul dosar al fostului sef de vamã, arestat în 2008, pentru contrabandã!
INJUST Chiar dacã s-a terminat procesul, iar instanta a stabilit nevinovãtia sa post-mortem, povestea urâtã a primului sef de vamã din România, sãltat, în 2008, chiar din institutie si arestat pentru „constituire de grup infractional organizat” la frontierã, încã are ecou si în 2014! Familia lui Ghitã Berbece, fostul sef al Biroului Vamal Albita, a dat, pe 10 iunie 2014, statul român în judecatã, pentru despãgubiri morale de 600.000 lei, pentru umilinta si, în cele din urmã, moartea lui Berbece, în cursul procesului. „De ce sã arestezi un om, dacã nu ai probe suficiente pentru faptele sale penale si de ce sã îl tii închis luni la rând, pentru ca apoi sã spui, foarte simplu, cã e achitat, deoarece nu sunt probe?”, sunt întrebãrile legitime ale familiei lui Ghitã Berbece.
Interceptãri telefonice! Cam atât au izbutit, în 2008, procurorii DIICOT sã adune la dosar drept probe pentru acuzele grave care i-au fost aduse lui Ghitã Berbece, pe atunci, sef de Vamã la Albita. Acestea însã, desi interesante în continutul lor, nu au avut puterea sã îi convingã pe judecãtori cã Ghitã Berbece, împreunã cu Radu Bogdan Ionut, Cercel Nicu si Vasile Rodideal au pus bazele unui grup infractional, pentru a trece în România tigãri de contrabandã. Încã de la început, Ghitã Berbece s-a declarat nevinovat. A stat închis 8 luni în arest preventiv, iar pe 18 februarie 2010 a fãcut un atac de cord si a murit. Rudele sale au spus încã de atunci cã a murit de inimã rea, în încercarea disperatã de a-si dovedi nevinovãtia. Achitarea avea sã vinã abia în 2012 de la Tribunalul Iasi, care, pentru prima datã spune cã, din lipsã de probe, îi achitã pe inculpati. Lupta însã a mai continuat o vreme în instantã, pe cãile de atac, dar la începutul anului 2014, verdictul a fost tot acelasi: achitare, mai putin în cazul celebrului interlop Vasile Rodideal, condamnat la un an de închisoare.
Procurorii s-au jucat „de-a ancheta”, iar statul român va trebui sã plãteascã despãgubiri!
În urmã cu câteva zile, pe 10 iunie, sotia si copiii lui Ghitã Berbece au dat statul român în judecatã, cerând daune morale pentru tot ceea ce s-a întâmplat. La fel a procedat câteva zile mai târziu, pe 18 iunie, si Radu Bogdan Ionut, si el inculpat în dosar, achitat apoi, care a cerut daune morale si materiale în valoare de 835.000 lei. „La momentul la care s-a dispus luarea mãsurii arestãrii preventive, viata normalã pe care o duceam s-a transformat într-un cosmar real. Nu am stiut sã mã apãr împotriva abuzurilor contractuale la care am fost supus de societatea angajatoare, am pierdut firma la care eram administrator pentru cã nu am avut posibilitatea de a plãti la timp obligatiile datorate Directiei de Finante, m-am îmbolnãvit din cauza conditiilor improprii în care am fost detinut, am pierdut prieteni si rude, care m-au exclus din viata lor”, a susținut acesta în acțiunea sa.
Interceptãrile din dosarul Berbece-Rodideal
19 mai 2008
Berbece: Salut, salut. Ce faci?
Radu: Stau…m-am sãturat de soare.
Berbece: Si stai, si tot stai.
Grãdinãresc peste o jumãtate de orã, la 21:10 – 21:15
Radu: În „GRÃDINÔ? Bine.
Berbece: Pa, pa.
7 aprilie 2008
Berbece: O veste nu prea bunã.
Radu: A!
Berbece: Acum au apãrut de zece minute niste schimbãri de sefi
de turã.
Radu: Aha.
Berbece: Trebuie sã amânãm un pic, ne vedem desearã.
Radu: Aha. Si stop?
Berbece: Stop, stop, stop, stop!
Radu: Da. Bun!
Ghitã Berbece: Vãleu, vãleu, vãleu!”
11 aprilie: ora 12:35
Berbece: Când ne vedem?
Radu: Pãi, când vrei. Dar a rãmas asa pentru desearã, nu?
Berbece: Doar pentru aia care a fost si ieri.
Radu: Una din aia, si le-am pregãtit si pe celelalte.
Berbece: Vãleu, vãleu, vãleu, vãleu, vãleu!
Radu: Le-am fãcut si programare, tot de încãrcare, de tot.
Berbece: Pfu… Pentru desearã?
Radu: Da. Pãi, nu asa ai zis?
Berbece: Dar stai asa, OK-ul stii când îl primesti? Pe la 17, cã nu am cum sã-l dau mai repede. Nu am cum, nu am timpul fizic.
Radu: Am înteles.
Berbece: Oricum, ne auzim la 17.
Radu: E dificil tare, cã deja e pregãtit.
Berbece: Stiu, dar trebuie sã vãd cum, trebuie sã vãd întâi.
Radu: Hai, vezi! Acum nu stiu cum sã dau înapoi ca sã desfac la
timp si nu mai ajung unde trebuie.
Ghitã Berbece: Oleu, oleu, oleu, oleu, oleu, oleu! Oricum, ne vedem la 17.
Radu: Bun, bun. Hai, hai, astept de la tine!
Rodideal, vorbind cu finul sãu despre problemele apãrute la vamã
11 aprilie: ora 13
Rodideal: Dacã ceva, mãcar la una sã dea drumul, iar pe celelalte
le reprogramãm pe marti, una, alta.
Radu: Am sã vãd, eu i-am zis de toate, am sã vãd. I-am zis cã e
pregãtit, dar nu i-am zis ce, cum, câte.
Rodideal: Da.
Radu: Nici nu a întrebat câte!
Rodideal: Da, vezi care-i treaba, da? Hai sã ne vedem oleacã înainte de asta, da?
11 aprilie: ora 17:25
Berbece: Ce faci?
Radu: Ce sã fac, uite asteptam un semn.
Berbece: Da! 22.00 – 12.00
(24.00)
Radu: 22.00.
Berbece: Alo!
Radu: Da.
Berbece: Eu acum am plecat de la birou.
Radu: Aha. Cam într-o orã, nu?
Berbece: Da, da, da. Dar sã fie pentru perioada aia.
Radu: Am înteles.
Berbece: Da.
Radu: Nu are rost sã îti mai dau…
Berbece: Ba da. Când vin si mã întâlnesc îmi dai si…
Radu: Da?
Berbece: Da
Radu: Bun. Cam într-o orã ajungi, nu?
Berbece: Cam asa, da.
Radu: Da.
Berbece: Ne vedem în parcarea aia de la Mall.
Radu: Asa, asa, gata!
16 iulie: ora 16:15
Radu: Au o problemã cu greutatea lor si nu ajung. Nu a reusit sã
rezolve cum trebuie, decât sã o facã aiurea, mai bine nu pune atât.
Berbece: Aha, aha…
Radu: O sã o centreze pentru…
Berbece: Deci, prima nu!!
Radu: Da.
Berbece: Da. Gata!
Radu: Costicã, Maria si cu Zonica, da (CMZ- numãr de
înmatriculare de Republica Moldova)
Berbece: Da, da, da!
