Extras din lucrarea elevulei, Ramona Mocanu, clasa a VIII – a de la scoala de varã a PSD-ului
Mã numesc Mocanu Ramona si vreau sã vã mãrturisesc despre întâlnirea mea pasionalã cu scriitorul meu preferat. Scriitorul meu preferat este preferat pentru cã a scris cartea mea preferatã care se cheamã „Zãpadã pe flori de cires”. Înca din titlu am simtit sensibilitatea unui artist care iubeste elevele mai mult decât ochii din cap si mult mai mult decât propria nevastã. Chiar si numele sãu are o rezonantã de om destept. Îl cheamã Dumitru V. Marin. Putini oameni si foarte putini scriitori au un V între prenume si nume si asta denotã unicitatea. Deci, m-am întâlnit cu el si i-am spus: „Domnule profesor scriitor, sunteti preferatul meu!”. Cu o modestie deosebitã mi-a rãspuns: „Sunt preferatul tuturor elevelor si te rog sa nu uiti cã sunt si doctor în stiinte”. Mi-am cerut scuze pentru marea impolitete si l-am rugat sã-mi povesteascã cum a reusit sã scrie atâtea cãrti pline de adevãruri uluitoare. Cu un zâmbet putin strâmb, si-a dat o suvitã rebelã pe spate si mi-a spus: „Dragã Ramona, dacã îmi pui statuia în muzeu lângã cea a lui Stefan cel Mare îti voi împãrtãsi tainele nemuririi mele”. De aceea, încã mai caut pe la subsol statuia profesorului Marin. Un om de serviciu fãrã dinti mi-a spus cã e posibil ca Laurentiu sã o fi topit si cu banii luati si-a achitat datoria la Phoenix!