Într-o dimineatã de varã, putin înnouratã, doi trubaduri asteptau la poarta palatului familiei Buzatu. Se întâmpla ca, tocmai în acea zi, trubaduru Ionelu’ Santinelu’ sã fie deconspirat precum premierul Victoras. A crezut cã plagiatul e de bine si cã cine plagiazã are toate sansele sã avanseze în ierarhia socialã. Oricum el era avansat dar l-a lovit ambitia la vârsta a III-a! Cel mai prost a cãzut la aceastã fazã Corneliu Prozatorul. Nu de alta, dar el chiar are valente de artist si creator! Dovadã sunt editorialele apãrute în Vremea Nouã! Cã sunt proaste, cã sunt geniale, asta nu comentãm. Ideea e cã sunt originale. Asta n-a înteles, din pãcate, Ionelu’ Santinelu’: nu conteazã ce scrii, conteazã sã nu plagiezi!