RUGÃMINTE Pe lângã husenii de pe „Dric 2” sau „Dric 3”, care sunt nevoiti sã locuiascã în propriile case fãrã curent electric, întrucât zona unde si-au ridicat imobilele nu a avut retea de alimentare cu energie electricã, sunt si alte familii din oras, care, la fel, îsi duc viata tot la lumânare, poate în ciuda faptului cã, în jurul lor, ceilalti au casele luminate. Este vorba despre cei mai sãraci locuitori ai municipiului Husi, care, dupã ce nu si-au mai putut achita facturile la luminã, au rãmas… pe întuneric. Într-o cãsutã dãrãpãnatã de pe strada „Petru Filip”, de pildã, cinci suflete, între care trei copii, trãiesc de ani de zile la lumina lumânãrii. „Mi s-a acrit sufletul de la mirosul de lumânãri si, dacã cineva ar putea sã ne ajute sã avem luminã, i-as pupa si mâinile”, spune femeia de 56 de ani, bunica micutilor.
Imobilizatã la pat încã de acum 16 ani, Lenuta Romila, 56 de ani, creste din pensia ei, dar si din indemnizatia de însotitor primitã de fiica sa (Ana Maria, 31 de ani), cei trei nepoti de 2, 4 si respectiv 6 ani. Într-o cocioabã care abia stã sã nu se dãrâme, cele douã îsi dau toatã silinta sã le asigure copiilor traiul de zi cu zi. Desi abia le ajung banii de mâncare, iar medicamente bunicii sau dulciuri la cei mici pot lua doar rar, foarte rar, nimic nu-si doresc mai mult decât… luminã în casã. „Mi s-a acrit sufletul de la mirosul de lumânãri si, dacã cineva ar putea sã ne ajute sã avem luminã, i-as pupa si mâinile. Facem mâncare la sobã, cu lemn, cã bani de butelie nu avem, dar dacã am avea luminã, nimic nu ne-ar trebui. Cât de putin, mãcar un bec, sã vadã si copii acestia cum e cu luminã, seara, în casã”, spune femeia de 56 de ani. Stie cã ar putea primi ajutor de la Primãrie sau… de la oamenii buni. „Poate ne-ar putea ajuta Primãria sau cineva care ar vrea sã facã o faptã bunã, cã tare e greu de stat la lumânare. Noi nu avem cum. Abia luãm mâncare, sã avem la copii”, mai spune bunica. Copiii, Darius si Andrada, merg la grãdinitã. Spun cã le place acolo, pentru cã sunt multi copii si jucãrii mai frumoase decât ale lor. Din pãcate, fratele lor cel mic, de 2 ani, chiar ieri a fost dus de urgentã, de mama sa, la spitalul Husi, pentru cã a rãcit.
De la toamnã, nepotul îsi va face lectiile la lumina lumânãrii!
Cum din venitul lor de câteva sute de lei, nu pot achita costurile racordului la reteaua de alimentare cu energie electricã, bunica cere ajutor Primãriei sau oamenilor cãrora le stã în putintã sã facã fapte bune. „Eu sunt imobilizatã la pat si nu pot face nimic. Pe lângã mine, îi tin si pe ei. Numai cã în toamnã Darius merge la scoalã si cum îsi va scrie el lectiile? Va fi foarte greu. Noi am stat cum am stat, dar el, sãracul, cum o sã fie si el în rând cu ceilalti?! Poate va învãta carte, ca s-o ducã mai bine decât noi. Vara poate scrie afarã, pe bãncutã, dar iarna? De asta rog pe cineva, cine poate, sã ne ajute. Nu mai conteazã cât de greu o ducem în rest, dar mãcar un bec aprins sã vedem în casa asta, pentru copii. Sã se bucure si ei”, spune bunica, cu ochii în lacrimi.
