Mai puţin „celebră” decât vitaminele A, B, C, D sau E, vitamina K are funcţii vitale în organism, printre care cel mai important este cel de coagulare a sângelui, cu rol în vindecarea rănilor. Cercetări recente demonstrează şi alte efecte ale unei forme intens bioactive a vitaminei, numite K2.
Denumită „vitamina uitată”, întrucât despre ea s-a vorbit mult mai puţin în ultimii ani, aceasta face parte dintr-un grup de substanţe numite menaquinone, care ajută la formarea oaselor, stimulând încorporarea calciului în ţesutul osos. Osteocalcina, o proteină deosebit de importantă pentru formarea oaselor, are nevoie de vitamina K2 naturală pentru a funcţiona normal. Carenţele pe termen lung fac ca ţesutul osos să devină mai puţin rezistent.
În paralel cu stimularea fixării calciului în oase, vitamina K2 reduce acumularea de calciu pe pereţii interni ai vaselor de sânge. Acumularea excesivă de calciu în vase măreşte rigiditatea şi fragilitatea vaselor sanguine.
Unele categorii de vârstă care necesită un aport crescut de vitamina K2: copiii, întrucât scheletul se dezvoltă mai intens pe parcursul copilăriei şi al adolescenţei, femeile şi bărbaţii de vârstă mijlocie (după 40 de ani, începe pierderea de masă osoasă, iar acest proces este mai accentuat în cazul deficienţei unor factori care stimulează formarea osului) şi vârstnicii, pentru a atenua pierderea de masă osoasă şi a menţine sănătatea cardiovasculară.
Vitamina K2 se găseşte în mod natural în multe alimente de origine animală, precum carnea roşie şi carnea de pui, brânzeturi şi ouă. Cealaltă formă, vitamina K1, se găseşte în special în legumele cu frunze verzi. O formă pură şi foarte activă de vitamina K2 este menaquinona-7 (MK-7), care poate fi administrată la nevoie în doze exacte, prescrise de medic.
