Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinãtãtii, în care a fost rãstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este singura zi în care nu se oficiazã slujba Liturghiei. Liturghia înseamnã jertfã si se considerã cã nu se pot aduce douã jertfe în aceeasi zi. În schimb, se oficiazã Denia Prohodului. Credinciosii trec pe sub masa plinã cu flori, care simbolizeazã catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se aseazã o fatã de masã înfãtisând punerea în mormânt a lui Iisus (Epitaf), Evanghelia si Crucea. La final, preotii cântã Prohodul Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizeazã înmormântarea Domnului. La sate, Denia Prohodului se mai numeste Denia Tinerilor, pentru cã bãtrânii trec mai greu pe sub masã. Anumite activitãti sunt oprite cu desãvârsire în Vinerea Mare, fiindcã au contribuit la adâncirea chinurilor lui Iisus. Nu se consumã urzici si nici otet, pentru cã Lui i s-a dat sa bea otet dupã ce a fost biciuit, nu se lucreazã nimic, pentru cã totul „va seca”, nu se frãmântã si nu se coace pâine, ca sã nu se ardã mâinile Maicii Domnului, aflatã în durere si în rugãciune. În schimb, se rosesc ouãle, pentru cã atunci a curs sângele lui Iisus, si se înconjoarã casa de trei ori cu lumânarea adusã de la slujba Prohodului, spre a o feri de boli, de trãsnet si de foc. În Vinerea Mare, dupa datinã, se tine post negru – nu se mãnâncã si nu se bea nimic toatã ziua. Numitã si Vinerea Seacã, în aceastã zi nu se spalã rufe, nu se coase si nu se sacrificã pãsãri sau animale; cine face vreun rãu semenului sãu, se spune cã va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale tãrii se afumã cu tãmâie pomii si casele pentru a le feri de animalele sãlbatice, de trãsnete, boli si dãunãtori. De asemenea, existã traditia cã, dacã plouã, va fi un an îmbelsugat, iar dacã nu, va fi mare sãrãcie tot anul. Începând din seara de Florii, pânã vineri, când se cântã Prohodul Domnului, dupã orele 18.00, preotii rostesc rugãciuni rituale si cânturi si citesc fragmente liturgice din vechiul Testament, numite paremii. În fiecare zi din Sãptãmâna Patimilor se citeste o anumitã Evanghelie – în limba slavã „Denii” înseamnã „zilnic”. Fiecare Denie aminteste de persoane din Vechiul sau din Noul Testament sau de evenimente care au premers rãstignirea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Deniile au apãrut odatã cu crestinismul si au existat si în perioada de unitate a Bisericii. În prezent, ele nu apartin numai ortodocsilor – Deniile simplificate se oficiazã si la catolici si protestanti. Slujbe pregãtitoare, deniile au rolul de a purifica sufletul prin reculegere si rugãciune, pentru a putea trãi profund bucuria Învierii Mântuitorului.
(Sursa: crestinortodox.ro)
