Sfântul Sava de la Buzãu, a cãrui pomenire se face astãzi, 12 aprilie, a fost pãstrat în memoria crestinilor ca un bãrbat drept în credintã, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, linistit si negrabnic la cuvânt. Mai este cunoscut si ca „Sava Gotul”, deoarece, în actul sãu martiric, se aratã cã era socotit „got de neam”, în vremea aceea Dacia fiind stãpânitã de o ceatã de goti migratori.
A devenit martir, la vârsta de numai 38 de ani, mãrturisindu-si dragostea pentru Iisus Hristos, cu toate suferintele îndurate din partea închinãtorilor la zei.
Sfântul Sava s-a nãscut în jurul anului 334, într-un sat din zona Buzãului, în apropiere de râul Buzãu, pe vremea aceea cunoscut sub numele de „Mousaios”, dintr-o familie de crestini. Între anii 369-372, regele got Atanaric a pornit o cumplitã prigoanã împotriva crestinilor, în special în regiunile stãpânite de goti. Printre cei capturati s-a numãrat si Sfântul Sava, muncit mai mult decât toti ceilalti la un loc. A fost târât prin pãmânt, prin lemne ascutite si pietre, pãgânii fiind convinsi cã va muri din cauza chinurilor la care fusese supus.
Furiosi cã Sfântul Sava era pãzit de puteri mai presus de priceperea lor, l-au rãstignit pe douã osii mari si l-au aruncat la pãmânt. În tainã, o femeie crestinã l-a dezlegat, însã acesta a refuzat sã fugã din calea pãgânilor, motiv pentru care furia acestora a crescut si mai mult. De aceea, l-au luat pe sfânt si l-au spânzurat de o grindã, obligându-l sã mãnânce jertfe idolesti. În ciuda batjocorii la care a fost supus, Sfântul a rãmas nevãtãmat prin protectie divinã. Chinurile au culminat cu aruncarea Sfântului Sava în râul Mousaios.
Fiind îngroziti de minunile vãzute, slujitorii pãgânilor au vrut sã-l elibereze pe Sfântul Sava, însã, dând dovadã de cea mai înaltã formã de smerenie, aceasta i-a rugat sã îndeplineascã ce li s-a cerut. Atunci, ei i-au legat de gât un lemn mare si l-au aruncat în râu. Dupã ce a murit, pãgânii i-au scos trupul din apã si l-au lãsat pe mal. Crestinii i-au luat trupul cu evlavie si l-au îngropat într-ascuns.
Sfântul Sava a adormit în Domnul, la vârsta de numai 38 de ani, în ziua de 12 aprilie 372. Sfântul Vasile cel Mare a cerut guvernatorului provinciei Scitia, anume lui Iulius Soarnus, sã trimitã, în Capadocia, trupul Sfântului Sava. Într-o epistolã din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmã primirea nepretuitului dar, Sfintele Moaste fiind însotite si de o scrisoare a Episcopului Bretanion al Tomisului, în care era descris martiriul Sfântului Sava.
