În Iaşi, peste 300 de familii duc o luptă continuă pentru a-şi ajuta copiii cu autism să fie integraţi în societate. Acum zece ani, lipsa informaţiilor şi a terapiilor pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist au dus la ridicarea unui zid între bolnav şi restul lumii. Astăzi, societatea continuă să nu îi accepte pe autişti, să îi eticheteze şi să îi respingă. Iar cu astfel de probleme se confruntă zilnic şi Daniela Iana, mamă a unui băiat autist. Răzvan are 17 ani şi este singurul copil al familiei Iana. A fost diagnosticat cu autism târziu, la vârsta de patru ani şi jumătate, după ce medicii susţineau că este un copil normal. Băiatul nu vorbea şi a fost înscris la o grădiniţă ajutătoare, unde a fost şi pălmuit de o femeie de serviciu pentru că îşi căuta un scaun. „Am aflat de incident de la o mămică, care mi-a povestit totul. Femeia era în stare de ebrietate când a făcut toate astea. Am depus o plângere şi probabil a fost sancţionată“, a spus Daniela Iana, mama băiatului. La şase ani, băiatul a fost înscris la Fundaţia Ancora Salvării. Avea în continuare probleme de vorbire, nu mesteca şi era mereu agitat. Mergeau de trei ori pe săptămână la terapie. „Mă învoiam de la serviciu, câte două ore, iar împreună cu un specialist îl ajutam pe Răzvan să înceapă să vorbească. Am învăţat cum să scoatem sunete, de unde vin, toţi trei în oglindă. Până la urmă a început să se exprime, cât de cât. Faţă de alţi copii, te poţi întelege verbal cu el, nu prin semne.“, povesteşte mama. Familia s-a confruntat inevitabil şi cu problemele de sistem. Banii pentru însoţitor nu au fost tot timpul, iar în 2012 s-au trezit că sunt plimbaţi pe la diferite instituţii, pentru răspunsuri. „Au existat luni în care nu primeam banii şi spuneau că o să vină luna următoare. Când am cerut explicaţii, la Primăria din Tomeşti mi-au spus că nu au fonduri şi m-au trimis la Prefectură, apoi la Finanţe, ca să ajung de unde am plecat, fără a rezolva ceva atunci“, a adăugat Daniela Iana. Chiar şi în aceste condiţii, familia Iana a învăţat să meargă mai departe. Singura lor problema rămâne însă societatea, care le respinge copilul. Iar ei cer doar să fie înţeleşi. „Răzvan are acum 17 ani, vorbeşte şi a început să se comporte ca o persoană de vârsta lui. Dar lumea nu îl acceptă, mentalitatea nu s-a schimbat. Zi de zi ne confruntăm cu probleme. Dacă ieşim cu băiatul în parc, ceilalţi părinţi îl văd că el are un comportament diferit şi atunci îşi iau copii, îi indepărtează. Noi vrem ca şi copiii cu autism să fie văzuţi ca oameni normali“, a încheiat Daniela.