Sase oameni locuiesc într-un…garaj!

INUMAN E greu de crezut cã, pe acest ger cumplit, cineva ar putea trãi într-un garaj rece, prin ai cãrui pereti suflã vântul fãrã opreliste, iar dintr-un godin ruginit nu reuseste nicicum sã iasã cãldurã, ci doar mult fum si funingine. Iatã asa trãieste Liliana, o fetitã de numai 10 ani, care, alãturi de un frate mai mic, de 3 ani, de mama, de bunica, dar si de un unchi si o mãtusã, ieri, îndura un ger cumplit în asa numita… locuintã. Adãpostul le-a fost dat provizoriu de Primãria Husi în urmã cu aproximativ 4 ani, dar din garaj nu au mai plecat nici azi. Sãrãcie lucie, foame si lipsuri! Nu au curent electric, însã singurul lucru care parcã aduce putinã luminã în acest cãmin este zâmbetul Lilianei! Micuta nu are jucãrii, nici hãinute, nici mâncare îndeajuns, are însã, un caiet nou, pe care si-ar dori mult sã deseneze. Dar e atâta necaz, nepãsare si sãrãcie în jurul ei, încât nimeni, nici mama, nici bunica, nu s-au gândit cã ar putea sã i-l cumpere!

Liliana nu stie sã scrie si nici sã citeascã, pentru cã la scoalã nu prea ajunge! „Sunt în clasa a III-a”, spune ea, cu acelasi zâmbet drãgut pe chip. „Aici stãm noi”, aratã fetita o hardughie dãrãpãnatã, în fata cãreia fluturã, înghetate, niste rufe întinse pe o sârmã. E un frig cumplit, iar în interiorul acelei camere improvizate în garajul Ocolului Silvic, din apropierea Autogãrii, e aproape imposibil de respirat. Fum, funingine, sãrãcie lucie, douã paturi neacoperite, nici mãcar cu o cergã veche, iar socul mai mare este la vederea unui copilas, îmbrãcat doar cu o bluzã si… cu picioarele goale. Pe o masã mizerã se vede o oalã în care sunt sprijinite câteva lumânãri. „Nu îi e frig copilului, cã e învãtat cu frigul! Nu avem cu ce îl îmbrãca. De unde haine? E nepotul meu, are 3 ani, este fratele Lilianei. Uitati, aici stãm noi! E nenorocire. E un garaj în care am fost mutati, dupã ce casa unde am stat a fost retrocedatã. Ne-a dat domnul primar acest loc. Am crezut cã vom fi mutati la „Recon”, dar, de 4 ani, aici stãm. Chiar dacã facem foc la acest godin, nu se face cald, cãci garajul este înalt si bate vântul peste tot. În aceastã camerã stãm toti. Eu, cei trei copii ai mei – Matei, Camelia si Enilia, dar si acesti doi nepoti, Liliana si bãiatul de 3 ani”, spune Jana, bunica în vârstã de 53 de ani.

Doi copii, tinuti în conditii inumane!

Problema acestei familii este binecunoscutã la nivelul municipalitãtii. Ea este una dintre acelea care au fost evacuate din imobilul de pe „Stefan cel Mare”, retrocedat, nu fãrã scandal, proprietarului de drept. Primãria le-a dat aceastã încãpere tuturor celor sase membri, însã doar ca pe o solutie de moment. Din lipsã de spatii locative însã, ei au rãmas aici. Desi, sunt 4 adulti în aceastã familie, niciunul nu are loc de muncã, unul beneficiazã de o pensie de handicap, si, în genere, trãiesc din banii de ajutor social. Gurile rele spun cã nici n-ar prea merita ajutor, pentru cã nu prea le place munca, însã adevãrul este cã, pe lângã ei, suferã si cei doi copii, Liliana si fratele de numai 3 ani, care îndurã conditii de viatã aproape inumane. De atâtia ani nu au curent electric, iar fetita este în clasa a III-a, la Scola „Anastasie Panu”, dupã cum spune bunica, dar nu prea este lãsatã la cursuri. „Nu stie ea sã scrie si nici sã citeascã. Nu prea se duce la scoalã”, spune, simplu, femeia, în timp ce copila tine totusi în mâini un caiet nou. „Vrei sã desenezi?”, este întrebatã micuta, care rãspunde dând energic din cap, cu acelasi zâmbet inocent. Nu existã în locuinta lor nimic de scris, însã. „Noi nu avem bani de pâine, dar de unde bani de pixuri. Noi am vrea, dacã s-ar putea, pentru acesti copii mãcar, sã ne dea domnul primar o camerã în care sã putem trãi ca niste oameni, nu ca niste animale. Legãm usa mare cu un lant, cã ne e fricã. Nu avem curent electric, nu avem cãldurã si trãim vai de noi”, spune Jana, bunica Lilianei.