Sfântul Ioan Botezãtorul, pe care crestinii îl cinstesc azi, 7 ianuarie, s-a dovedit a fi un vrednic proroc încã de când se afla în pântecele mamei sale. Acesta a sãltat de bucurie când mama sa, Elisabeta a întâlnit-o pe Fecioara Maria, care la rândul ei, Îl purta în pântece pe Domnul. Mai târziu, avea sã-l boteze pe Hristos în apa Iordanului.
Sfântul Ioan Botezãtorul s-a nãscut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, descendentã a semintiei lui Aaron, l-a adus pe lume cu sase luni înaintea lui Iisus Hristos.
Însusi îngerul Gavriil avea sã vesteascã venirea în chip minunat a sfântului Ioan Botezãtorul, în timp ce tatãl sãu slujea în templu, însã pentru cã nu i s-a dat crezare, Zaharia va rãmâne mut pânã la punerea numelui fiului sãu.
Misiunea sfântului
„Pocãiti-vã, cã s-a apropiat împãrãtia cerurilor”, îi îndemna Sfântul pe oamenii cãtre care propovãduia. El pregãtea astfel poporul pentru venirea lui Mesia, având menirea sã-L descopere în Israel. În acest sens, existã si o mãrturie a Botezãtorului, care îl mãrturiseste pe Hristos: „Cel ce m-a trimis pe mine sã botez cu apa, Acela mi-a spus: <<Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se si rãmânând peste El, Acesta este Cel ce boteazã cu Duhul Sfânt>>. Si am vãzut si mãrturisit cã El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34).
Un model de smerenie
Cu toate cã trãia precum un sfânt, în contradictie cu omul cãzut în pãcat care nu mai doreste sã se afirme decât pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfântul Ioan Botezãtorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: „Nu sunt vrednic, ca plecându-mã, sã-I dezleg cureaua încãltãmintei”. Desi afirma de douã ori: „Iatã Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridicã pãcatul lumii”, iar dupã botezul Domnului în Iordan: „Am vãzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel si a rãmas peste El”, mãrturiseste: „Eu trebuie sã mã micsorez, iar El trebuie sã creascã.”
Dacã pentru un om obisnuit pare nefiresc sã doreascã sã se micsoreze, doar pentru ca aproapele sãu sã sporeascã, el trãind dupã o lege strãinã lui Dumnezeu, prin care urmãreste a creste si a se îmbogãti doar pe seama si în dauna celorlalti, iatã cã pentru Botezãtor telul sãu devine micsorarea proprie si cresterea lui Iisus Hristos. Printr-o astfel de purtare, Ioan Botezãtorul ne poate fi tuturor îndreptar spre a birui mândria.
Moartea Sfântului Ioan Botezãtorul
Sfântul Ioan a plãtit cu viata mustrarea pe care i-a fãcut-o lui Irod pentru traiul nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui sãu. Din Evanghelie se cunoaste cã Irod, la un ospãt prilejuit de sãrbãtorirea zilei de nastere, i-a tãiat acestuia capul, la cererea Irodiadei. În ura ei de moarte, Irodiada a sfãtuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si plãcuse oaspetilor si îndeosebi lui Irod, sã cearã de la acesta capul Botezãtorului ca rãsplatã.
Sãrbãtorile închinate Botezãtorului
Biserica a închinat lui Ioan sase sãrbãtori: zãmislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tãierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului Botezãtorului (24 februarie) si a treia aflare a capului sãu (25 mai).
