Sâmbãtã, 14 decembrie, de la ora 18.30, în sala mare a Teatrului „V.I. POPA”, va avea loc premiera spectacolului „Paparazzi sau Cronica unui rãsãrit de soare avortat”, de Matei Vişniec, în regia lui Cristian Gheorghe si scenografia lui Sandu Maftei. Din distribuţia spectacolului „Paparazzi” fac parte actorii: Marcel Anghel, Lily Popa Alexiu, George Sobolevschi, Sorin Ghiorghe, Lucian Arhire, Simon Salcã jr., Petronela Ene, Alexandru Savu, Cristian Todicã, Irina Grãjdeanu, Gruia Novac jr., Ramona Parpalitã.
La Teatrul „V. I. Popa” s-a mai jucat Matei Vişniec în anul 2006 (27 martie de Ziua Internationalã a Teatrului), cu spectacolul „Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viaţa lui Meyerhold”, regia Dorin Mihãilescu, scenografia Sandu Maftei. De aceastã datã, regia îi apartine lui Cristian Gheorghe, director al Teatrului „Fani Tardini”, Galati. Tânãr (nãscut în 1976), talentat si ambitios, este actor al teatrului gãlãtean din 1999. Pe scena teatrului nostru l-ati putut vedea recent, în rolul principal (Giovanotto Balanzone) din „Petitoarele”, de Avksentii Tzagareli, în regia lui Ion Sapdaru, un rol exceptional, pentru care a primit „Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal” la Festivalul de Comedie Galati 2013. Iubitorii de teatru bârlãdeni îl cunosc si ca regizor: „Hotelul celor douã lumi” de Eric-Emmanuel Schmitt (Teatrul Dramatic Galati), „Descantoteca”, dupã volumul de versuri „Descantoteca” de Marin Sorescu (Teatrul Dramatic Galati), „Bolnavul închipuit”, dupã J.B.P. Molière (Teatrul de Stat Constanta), „O noapte furtunoasã”, dupã I.L. Caragiale (Teatrul „Jean Bart”- Tulcea). „Personajele se miscã în acest haos, viermuiesc, sub semnul soarelui care se pregãteste sã se stingã pentru totdeauna, ca niste insecte neputincioase, pentru care important nu este sfârsitul definitiv al planetei, ci meschinele îndeletniciri cotidiene, faptele mãrunte ale unei existente banale si absurde. Zidurile se strâng în jurul lor, se deschid, descoperind camere de locuit sau birouri, camere de orgii sau posturi de spionaj, se strâng din nou pentru a-i închide în acest labirint-cavou, în care îsi vor gãsi sfârsitul. Orasul trãieste, orasul este încã viu, organele lui – oamenii – îl hrãnesc încã cu sevele unor întâmplãri stranii, cu lipsa de comunicare, cu morfina unei inconstiente care îi face sã nu vadã dezastrul”, spune regizorul spectacolului.
