La fila a saptea dintr-un jurnal neconventional al judetului Vaslui, deschis în 2013, anul în care americanii au cãlcat cu bocancii murdari pe pãmânt românesc, va rãmâne scrisã pentru totdeauna o poveste adevãratã, despre eroi – sute de eroi, care au mai încercat, încã o datã, sã scape tara de primejdia pustiirii. Nici frigul, nici vântul pãtrunzãtor si nici mãcar gândul cã jandarmii lovesc fãrã milã, nu i-a oprit pe oameni din drumul lor, cãtre locul în care sonda ticãloasã s-ar putea scufunda în inima pãmântului natal, ca s-o zdrobeascã. Pe câmpul Silistei, lângã troita adusã de preotii de la Mãnãstirea “Petru Vodã” din Neamt, s-au adunat, ca sã îsi strige durerea, cei din urmã curajosi, potrivnici acestor gaze de sist, ce vor batjocori pãmântul românesc. Au fost loviti de jandarmi, pusi la pãmânt, hãituti si suiti în dube, dar cum au putut, au strigat tare sã rãsune tara: “România, e tara noastrã! Si, niciodatã, niciodatã, ei n-o s-o otrãveascã!”
“Jandarmul Cain”
Cât de hain sã fii la inimã, sã nu îti pese de bãtrânii aceia sprijiniti în cârje, veniti lângã nepotii lor, sã îsi apere pãmântul?! Cât de putin sã îti iubesti tara în care te-ai nãscut, ca tu, jandarm angajat de statul român, sã sari cu bastonul la fratii tãi, ca sã aperi “reduta” americanã, oricum impasibilã la orice sentiment, la orice interes românesc?! “Jandarmeria apãrã hotia”, striga Costel si Cristina, tanti Maria si nenea Costicã din Pungesti, rãzbãtând prin frigul pãtrunzãtor, spre gardurile Chevronului. Zîna e acolo, Ticu la fel, si a venit si Paul Iurea, ba chiar si Oreste Teodorescu a ajuns la Pungesti! Multimea de localnici din Pungesti prinde curaj si simte cã nu e singurã, în fata puhoiului de jandarmi, care îi înconjoarã. Strigãtul lor si crezul cã lupta lor conteazã, i-a adunat împreunã si i-a transformat într-o fortã. Când s-au decis sã zdrobeascã gardurile Chevronului, ca simbol al împotrivirii lor fatã de colosul american, venit cu gânduri rele pe pãmântul strãmosesc, au pãrut o fortã greu de stãvilit. Si jandarmii, înarmati pânã în dinti, s-au dat la o parte pentru o clipã. Multimea a pus gardul la pãmânt si-a strigat din tot sufletul “România e tara noastrã!”.
“Ia-l!”
Apoi a urmat replica sãlbaticã a jandarmilor, care nu au mai tinut cont de faptul cã erau acolo mame cu copii de mânã sau bãtrâni: au trântit oameni la pãmânt, au lovit cu bastoanele, au suit liderii protestului în dube, fãrã nicio explicatie, anuntând, apoi, cã le-au fãcut dosare penale pentru distrugere si ultraj contra bunelor moravuri. Pe ce temei?! Jandarmeria s-a ferit în aceste zile sã dea rãspunsuri concrete pentru abuzurile comise retinând oameni care, pur si simplu, nu au vrut decât sã îsi exteriorizeze revolta fatã de perspectiva otrãvirii pãmântului.
“Am vãzut niste interlopi”
Oreste Teodorescu a mers si el la Pungesti, pe 7 decembrie, acolo unde localnicii protesteazã de câteva zile împotriva exploatãrii gazelor de sist de cãtre compania Chevron. În timp ce se afla acolo, a fost retinut de jandarmi. Oreste a mers la sediul Politiei Judetene Vaslui pentru a depune o plângere penalã împotriva sefului Detasamentului de Politie pentru Interventie Rapidã (DPIR) care, aflat în stare de ebrietate, a început sã îi agreseze verbal pe protestatarii aflati în fata sediului Inspectorarului de Politie Judetean. Oreste a declarat, pentru cititorii cotidianului nostru, cã la Pungesti au actionat … interlopi, îmbrãcati cu hainã de stat. “Poporul nostru, cred cã actioneazã într-o manierã care demostreazã cã îl iubim pe Hristos, mai mult decât pe Cezar. Când dã de prea mult bine, lâncezeste si se corupe, încet-încet si, atuncea, noi avem nevoie de un pic de oprimare ca sã ne trezim constiinta strãmoseascã, cã asa a functionat la români. S-a tãiat 25% din salariu, n-au zis nimic, s-au redus pensiile cu 15 %, nu au zis nimic, dar când e vorba de aur, de pãmânt, de proprietate, de libertate, atuncea românii lasã tot si… explodeazã mãmãliga. Ei, ceea ce se întâmplã acum sunt pretexte pentru a exploda mãmãliga si asta e foarte bine. Fiecare pasãre, pe limba ei piere. Clasa asta politicã va dispãrea prin propriile ei greseli. Asta e una din cele mai mari greseli pe care aceastã guvernare a fãcut-o. Aici, la Pungesti, am vãzut douã chestiuni paradoxale: pe de o parte niste oameni foarte blânzi, dar foarte determinati în a-si apãra drepturile, si o adunãturã de interlopi care, întâmplãtor, poartã uniforme de jandarmi. Ofitierii nu rãspund la întrebãrile jurnalistilor, bagã capul în pãmânt când le spui cã n-au niciun drept, ei, ca personal militarizat, sã legitimeze civili, fug de orice rãspundere, bat femei, bat oameni în vârstã si atunci, ãstia sunt, în cel mai bun caz, niste recuperatori. Acum, cã Jandarmeria Românã, care este plãtitã din bugetul national si care în perioada interbelicã reprezenta inima si stabilitatea tãrii, s-a transformat, dupã chipul si asemãnarea clasei politice conducãtoare, într-o adunãturã de … interlopi. Ei seamãnã cu ãia care îi conduc. Dar, sper si cred, cã toatã nemutumirea de la Pungesti creste exponential, aritmetic, cãtre o nemultumire nationalã si <<sã nu dea Dumnezeu cel sfânt, sã vrem noi sânge nu pãmânt…>>“, a spus Oreste Teodorescu.
“Dumnezeule, dã-le inimã!”
Willy Schustern, cunoscut pentru rezistenta anti-prospectiuni de la Mosna, si fiica sa Michelle, au fost retinuti de jandarmi pe 7 decembrie la Pungesti, în timp ce se rugau la troitã. “Mã rog pentru jandarmi si pentru acest popor, pentru cã stiu cã Dumnezeu poate sã le înmoaie inimile, pentru cã cei care au o inimã în mâna lor, Dumnezeu îi iubeste si trebuie sã-i schimbe, sã-i treacã de partea poporului, atât pe jandarmi, cât si pe politisti, pe toti. Eu asa mã rog pentru ei astãzi, la Dumnezeu, sã dea libertate acestui popor, si îi multumesc Lui cã este Atotputernic si, în numele Domnului nostru Iisus, mã rog pentru acest popor”, a spus Willy Suchster, prezent la Pungesti pe 7 decembrie si care, nu s-a dezlipit de Troita de la Pungesti, adusã acolo de cãlugãrii de la Mânãstirea “Petru Vodã” din judetul Neamt. De acolo a si fost luat de jandarmi pe sus, fiind considerat unul din organizatorii protestului de sâmbãtã. Willy Schuster s-a nãscut la oras, dar se recomandã tãran. E, mai degrabã, un exemplu de tãran local. A învãtat agriculturã bio în Elvetia si America si o practicã în gospodãria familiei lui din Mosna, judetul Sibiu. Îsi vinde brânzeturile prin cooperativa Biocoop si militeazã, în calitate de presedinte al Asociatiei Eco Ruralis, pentru agriculturã ecologicã si pentru drepturile tãranilor mici producãtori.
