Rudele victimelor accidentelor rutiere şi-au comemorat ieri, la Iaşi, oamenii dragi. S-au adunat la iniţiativa Asociaţiei Naţionale pentru Sprijinirea Victimelor şi Prevenirea Accidentelor Rutiere (ANSVPAR) şi au aprins o lumânare pentru ei în catedrala mitropolitană, lângă Sfânta Parascheva, iar apoi au coborât într-un marş tăcut pe strada Palat având căndeluţe în mâini, în amintirea celor care s-au stins în urma unei coliziuni cu o maşină. „Aici în dreapta sunt rudele oamenilor care au murit pe loc la bariera de la Uricani. Haide cu mine în partea cealaltă că sunt acolo nişte părinţi îndureraţi cărora le-a murit fetiţa la patru ani spulberată de maşină şi oricum aici se vor îmbulzi toate televiziunile pentru cazul Uricani“, îmi spune Oana, managerul proiectului, şi mă ajută să mă strecor prin mulţime până aproape de icoana Maicii Domnului, acolo unde Gheorghe şi Elena Micuţă, din comuna Miroslava, stau retraşi şi ascultă slujba.
“Am avut o fetiţă frumoasă tare, domnişoară, o prinţesă peste care a dat un individ cu maşina şi a omorât-o pe loc. Pot eu să-l numesc om pe bărbatul ăsta care ne-a nenorocit pe viaţă? Pot eu să mai am încredere în legile din România când un tip care a omorât două vieţi pe trecerea de pietoni acum conduce bine-mersi?”, se întreabă Elena Micuţă.
De şapte luni, familia Nicuţă din Valea Adâncă o plânge, pe fiica lor Diana. Elena, mama micuţei, nu mai are somn, uneori o caută, alteori întreabă rudele dacă nu cumva fetiţa ei este plecată la joacă cu verişorii şi urmează să vină acasă. Însă micuţa, care avea patru ani, nu se mai întoarce pentru că înainte de Paşte, cu aproape două săptămâni, „Nicuşor Albu a omorât-o. Avea 80 de kilometri la oră în localitate, a încercat să depăşească o maşină pe o străduţă lată de 3-4 metri şi a nimerit chiar în Diana care se juca liniştită în faţa porţii. Avem în faţa porţii şi trecere de pietoni, fata nici nu apucase să pună piciorul pe ea, ea era pe margine când individul acesta a izbit-o şi a aruncat-o 20 de metri mai încolo“, povesteşte tatăl în timp ce mama fetiţei îl completează şi spune că din casă s-a auzit deodată ca o bubuitură de tun. Dar cum să se gândească tocmai că fiica ei a fost cea lovită de maşină? „Nici prin cap nu-mi trecea aşa ceva şi când am ieşit, am recunoscut-o după hăinuţe. Era Diana mea aruncată cît colo, iar maşina avea farul spart şi era toată boţită în faţă. Vă daţi seama ce viteză avea“.
Degeaba a mai intervenit SMURD-ul că fetiţa a murit pe loc. Tatăl său atunci venea de la muncă şi pe drum s-a întâlnit cu doi băieţi care i-au spus că o maşină a lovit o fetiţă blondă. „Aşa m-am rugat să nu fie a mea, chiar dacă nu e bine să te gândeşti la răul altuia, dar voiam din toată inima să nu fie copilaşul meu, însă el a fost“. Când a ajuns acasă, poliţia se afla la faţa locului iar făptaşul tocmai le dădea explicaţii ofiţerilor că ştie despre ce familie este vorbă şi că o să ajungă ei cumva la o înţelegere. Atunci tatăl orbit de durere şi văzând ce atitudine afişează făptăşul i-a dat o palmă. „Tot mie mi-au dat amendă, dacă vă puteţi imagina. Mi-au întocmit dosar penal pentru că i-am tras o palmă. Eu aveam fetiţa moartă iar el se uita la noi de sus şi ne propunea să cădem la pace. Dar cumva banii lui îmi aduc fetiţa la loc?“
Tatăl Dianei a auzit după accident că “Nicuşor Albu a mai lovit pe cineva pe trecerea de pietoni. În 2011, ieşeanul a rănit o bătrână din oraş iar după ce femeia a zăcut câteva zile la spital s-a stins din cauza traumatismelor suferite”. Şi atunci ca şi acum cazul a fost rezolvat cumva iar bărbatul a rămas în continuare liber pe străzile României. „Eu ce să fac, ca să plătească pentru răul pe care ni l-a făcut? Să mă duc la el să-i dau una în cap şi apoi să intru tot eu la închisoare în loc să-i cresc pe ceilalţi trei copii care mă aşteaptă acasă? Multe neneorociri dintr-astea se întâmplă tocmai din cauză că justiţia din ţară nu-şi face treaba. De ce nu a fost pedepsit înainte după ce a făcut primul accident? Ca să mai omoare pe cineva?“ se întreabă tatăl fetei dezamăgit şi aproape convins că bărbatul care i-a băgat fetiţa de patru ani în mormânt nu va plăti în nici într-un fel fapta comisă.
De la accident au trecut şapte luni. Oana Baciu, reprezentantul ANSVPAR, trece mereu prin Valea Adâncă din Miroslava şi adesea o vede pe Elena la poartă plângând şi aşteptându-şi copilul. „Atâta durere cât am văzut la aceşti părinţi nu am întâlnit niciodată. Vor să-şi vândă casă ca să nu mai treacă zilnic pe strada pe care fetiţa lor şi-a pierdut viaţa“. Tot Oana mai povesteşte că familia Nicuţă se îngrijeşte de mormântul fetei ca de o floare. I-au aranjat locul de veci cum multe alte persoane nu o fac şi zilnic merg să-i aprindă lumânări şi să vorbească cu ea. Tatăl a visat-o adesea, însă mama abia acum câteva zile. Se făcea că fetiţa mergea iar la grădiniţă însă când mama se apropia ea dispărea.
