Nu stiu de ce, dar chiar nu-mi vine sã-l plâng de milã pe primarul Postolache, victima unui furt de senzatie. O fi omul necãjit si nefericit, dar ce cãutau 200 de milioane, bani personali, în biroul de la Primãrie? Povestea cu banii pentru arendã e frumoasã, inteligentã dar eu nu o cred. Când ai bani personali, îi tii acasã nu la serviciu. Asta dacã nu confunzi primãria cu proprietatea personalã, ceea ce se pare cã domnul primar de la Rosiesti o face. Sã prespunem, însã, cã primarul spune adevãrul pentru prima datã în viata sa. Asta înseamnã cã electoratul vine la Primãrie sã-si primeascã arenda de la primar? Nu e ciudat? Ori e institutie publicã ori e sediul societãtii primarului? Evident, ar fi multe alte întrebãri retorice, dar cel mai mult m-a impresionat în acest caz dorinta arzãtoare a primarului ca acest caz de furt sã nu fie fãcut public în presã? De ce? De ce ti-e rusine domnule primar cã ai fost furat de 200 de milioane? Doar erau bani munciti si cinstiti, nu-i asa?
- Advertisement -
- Advertisement -
