Poliţiştii le-au cerut procurorilor să trimită în judecată o doctoriţă pentru ucidere din culpă

„Dosarul a fost finalizat de către ofiţerul care l-a avut în lucru cu propunerea de trimitere în judecată. Această propunere a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar procurorul de caz va lua o decizie finală”, a explicat inspectorul principal Ionuţ Epureanu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Suceava.

Ancheta în acest caz a durat de la începutul anului 2010, iar în dosar s-au efectuat mai multe expertize medicale pentru a se stabili dacă medicului Irina Iancu i se poate imputa moartea unui copilaş. După mai multe expertize, dintre care la început favorabile, iar mai apoi defavorabile, poliţiştii au decis că există elemente pentru ca medicul să fie trimis în judecată pentru ucidere din culpă.

Plângerea a fost depusă de soţii Rodica şi Mugurel Spătaru, care au considerat-o vinovată pe doctoriţa Irina Iancu pentru calvarul pe care l-au suferit şi care le revine şi acum în memorie când se gândesc la băieţelul lor decedat după o suferinţă grea şi agonizantă.

Cum a început calvarul soţilor Spătaru

Deşi aveau un copil, soţii Spătaru şi-au dorit cu ardoare încă unul. Pentru asta, în vara anului 2008, s-au adresat unui specialist. Aşa au ajuns s-o cunoască pe doctoriţa Irina Iancu, la acea vreme angajată a Spitalului Bethesda, acum medic la Spitalul Municipal Fălticeni. Rodicăi Spătaru i s-a spus că dacă va urma toate sfaturile pe care le va primi, va avea un copil sănătos. „A dat Dumnezeu, am rămas gravidă, şi am început să facem ce trebuie în timpul sarcinii. Analize de sânge în fiecare lună, ecografii de câte ori mi s-a spus, analize, tot ce trebuia făcut. O sarcină suprasupravegheată, dacă se poate spune aşa”, a povestit femeia.

La ultima ecografie, de la începutul anului 2009, i s-a spus că va naşte pe 9 martie. Copilul nu a ţinut cont însă de programările medicilor, iar pe 21 februarie 2009 pe Rodica Spătaru au apucat durerile facerii. A înroşit telefonul pentru a discuta cu medicul Irina Iancu, care mai întâi i-a prescris o serie de calmante, iar când durerile au devenit insuportabile şi-a dat acceptul să facă de urgenţă operaţia de cezariană. Se întâmpla în seara zilei de sâmbătă, 21 februarie, mama fiind dusă la Bethesda şi băgată în operaţie de urgenţă.

„Când m-am trezit din operaţie am întrebat asistenta cum e copilul, mi-a spus că totul este bine, am adormit înapoi, şi când m-am trezit doctoriţa Iancu era lângă mine şi mi-a spus că băiatul este în stare foarte gravă şi a plecat deja la Spitalul Judeţean”, a rememorat Rodica Spătaru.

Aproape trei ani petrecuţi prin spitale

Aflat împreună cu soţia pentru a se bucura de venirea pe lume a fiului mult dorit, Mugurel Spătaru aştepta cu nerăbdare în holul spitalului privat. La un moment dat, un medic a venit să-l cheme pentru a-i arăta copilul. Imediat şi-a dat seama că sunt probleme.

„Copilul avea o culoare pământie, de-abia respira, îmi arăta doamna doctor că are probleme cu burtica. Nu avea copilul absolut nici un aparat de respirat pe el, nimic, era pus efectiv pe masa aia de metal pe care o au ei acolo, întins acolo, vă spun, mă strângea în spate. Au sunat salvarea, la spitalul mare, a durat o oră până a venit salvarea. Pentru copil o clipă era vitală. V-am spus, fără aparat de respirat, fără nimic absolut, era lăsat acolo. A durat o oră până a venit salvarea, am înţeles că incubatorul ăla de transport, până îl încălzeşte, durează. Spitalul Bethesda ar fi trebuit să aibă aşa ceva pentru transport”, a opinat Mugurel Spătaru.

Călin, copilul soţilor Spătaru, a mai trăit aproape trei ani. Au fost ani de coşmar, petrecuţi mai mult prin spitalele din Iaşi şi Bucureşti, Călin fiind supus mai multor operaţii pe creier.

„Cei trei ani au fost agonie şi extaz. Agonia era că lui îi era rău, în cea mai mare parte copilul s-a chinuit enorm. Au fost şi momente fericite, când râdea, când îi era bine, şi asta ne dădea speranţe”, a povestit Rodica Spătaru. În cei doi ani şi zece luni cât a trăit Călin, mama nu-şi aminteşte cât a reuşit să doarmă. Orice mişcare, orice scâncet al copilului o făcea să tresară şi să-i ofere sprijin şi alinare. I s-a spus mereu să se aştepte la ce este mai rău, dar s-a rugat la Cel de Sus şi a sperat într-o minune. Care nu a mai venit, iar în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie 2011, Călin a plecat la ceruri.