Oamenii se folosesc de petrol de foarte mult timp. În urmă cu aproximativ 6.000 de ani era folosit pentru a etanşa bărcile în Orientul Mijlociu. Chinezii l-au rafinat pentru a-l folosi la lămpi, acum 1.000 de ani.
Industria petrolieră a început să funcţioneze cu adevărat abia în anii 1860, după ce au fost scufundate primele sonde în zonele rurale ale statului american Pennsylvania. Pe atunci se folosea la fabricarea kerosenului – un substitut pentru uleiul de balena din lămpi, principala sursă de lumină artificială, de vreme ce exploatarea excesivă îl făcuse costisitor.
Lichidele instabile rezultate în urma procesului de rafinare erau aruncate. Cu toate acestea, exact benzina şi motorina au devenit cele mai importante produse derivate. La început, preţurile erau extrem de fluctuante, până când standardizarea producţiei, inovarea şi stocurile stabile au ajuns să ţină preţul sub control. Cererea a explodat după război, întreruptă doar de şocurile petroliere din anii `70 şi `80. Ulterior, preţurile au căzut într-un leşin, afectate de recesiune şi ridicate de globalizare. Dar o combinaţie între creşterea eficienţei consumului de combustibil şi înlocuirea gazelor naturale pentru transport ar putea însemna că, după un secol de sete de petrol, avem la orizont un vârf al cererii de produse petroliere.
SURSA: The Economist
