Viaţă de analfabet în epoca Facebook

Mai exact, 10 din 100 de săteni nu au fost niciodată la şcoală. Butoanele telefoanelor au fost învăţate mecanic, ca drumul spre casă, televizorul e doar pentru imagini cu oameni pentru că textul încurcă, iar internetul şi Facebook, o ciudăţenie pentru câţiva copii de „chiaburi” din sat.

Aroganţa învăţatului: „Am cinci clase!”

Vasile Brătescu are 72 de ani şi face calcule pe recolta de anul ăsta cu un vecin, ca doi doctori în agronomie. „Sunt mulţi care au văzut şcoala doar pe afară”, spune cu oarecare aroganţă pensionarul Brătescu, un vărăştean cu cinci clase, pentru nivelul oamenilor din comună un fel de absolvent de liceu cu BAC-ul luat pe necopiate.

„Banii îi ţin minte după pozele de pe ei”

Lica Sofia aşteaptă în faţa primăriei din Vărăşti, vrea ajutor social. Are 50 de ani şi n-a făcut o zi de şcoală. „Ia uite aici, am hârtie, uite şi cu poza mea, tot ce trebuie”, întinde o adeverinţă de venit şi cartea de identitate. Creşte patru copii: „Marian, Dorel, Dumitru şi Fănel, ăştia este, care i-a dat Dumnezeu. Nu ţin minte anii la băieţi, m-a zăpăcit Dumnezeu cu treburili pe cap”. Munceşte cu ziua prin sat şi ia cam 20 de lei. „Nu mă minte la bani, la magazin îi iau băbeşte, îi ţin minte după pozele de pe ei”, spune Lica. La acte mai grele îl bagă la înaintare pe bărbată-su, singurul şcolit din familie: „Are şapte clase, da’ e cu stomacu’, vomită tot ce mănâncă”.

Dintre copii, doar pe unul l-a dat la şcoală, dar s-a oprit. „A făcut acolo, până într-a doua, a treia, a patra… E greu cu banii”, spune femeia. Dar şcoala e gratis, nu trebuie să o plăteşti, îi replicăm noi. „Da, da’ e greu şi de unde bani!”, se face femeia că nu înţelege.

Lica Sofia, neștiutoare de carte:„Cum adică meserie? Așa, ca să mătur strada, m-aș duce. Altceva nu”

Tanti Maria şi Bacul

Maria Lazăr (76 de ani) e supărată foc pe examenul de Bacalaureat: „Am o nepoată, n-au trecut-o şi acum ce-o să facă ea săraca?”. N-a fost nici măcar o zi la şcoală. „Hă, ce carte, eu aveam câţiva ani când era tata în război. După aia, eu eram cea mai mare şi a trebuit să am grijă de casă şi de surorile mele. Ele au făcut la şcoala bulgară”, povesteşte femeia.

Are doi copii, o fată la Bucureşti, care „s-a dus după un creştin bun, cu servici”, şi un băiat care stă la câteva case mai încolo. Amândoi au terminat câte zece clase. „Cu ei am mai învăţat şi eu literele, numerele. Greu, dar mai ghibuiesc câte ceva la televizor sau să sun la telefon. Am învăţat butoanele pe de rost”, se laudă femeia.

La bani spune că nu prea are cum să o mintă cineva. „Asta e bună, bani să fie, că-i ştiu, îi ştiu mai bine decât ăla cu carte”, râde tanti Maria.

Maria Lazăr n-a făcut carte din cauza războiului. A fost cea mai mare dintre surori şi a avut grijă de celalate

Certificatul

Didina Năstase merge cu viteză pe şoseaua principală. E cu fiică-sa Sorina de mână şi cu Nicuşor, băiatul ei. „Nu merg la şcoală, tre’ să-mi facă mama certificat, că a ars când a luat foc casa. Frate-miu e în clasa a patra”, spune Sorina. Vrea să se facă vânzătoare de magazin. Mama lor, Didina, n-a făcut şcoală: „Lasă că fac ei şi pentru mine. Să fie deştepţi, să scrie şi să citească”.

„Ce şcoală? Ai cap, te duce mintea”

Vărăşti nu e o comună saracă. Mulţi dintre localnici fac bani din legumicultură şi şi-au făcut case impunătoare. Cine n-are seră, nu e gospodar. „Mai sunt care se ocupă cu fier vechi, prin partea aia, în cartierul de case cu turnuleţe”, completează un sătean, care e de părere că în mare parte numărul analfabeţilor a fost umflat de cei din acea zonă.

„Pentru ce şcoala? Dacă ai cap, te duce mintea. Tre` să ai realizarea bună, şcoala vieţii. Ăla care n-are şcoală poate are mai mult socoteală, ştie cum să învârtă o afacere ca să o facă. Sunt mulţi care are permise şi nu are şcoală, dar ştie să gândească”, spune pe ton arogant Ilie Stănescu, sprijinindu-se de o Dacie Papuc, în timp ce supraveghează trei femei cu fuste înflorate şi cercei mari de aur la urechi, care împăturesc pături în mai multe genţi.