PATRONUL SPIRITUAL AL MEDICILOR Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit „doctor fãrã de arginti”, arãtându-se prin aceasta cum cã el n-a umblat dupã averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sã-i plãteascã pentru binefacerile fãcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tãmãduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmãtor lui Hristos.
Sfântul Mare Mucenic si Tãmãduitor Pantelimon a trãit în vremea împãratului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vãzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tatã pãgân, senator la curtea împãratului, si o mamã crestinã. Primul sãu nume a fost „Pantoleon”, adicã „cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în tainã, numindu-se crestinã. A terminat cu succes Scoala de Medicinã la Nicomidia. Dumnezeu va apãrea în inima tânãrului doctor, fãcându-l sã-si doreascã cu ardoare Botezul în Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bãtrânul crestin Ermolae, care a arãtat celui dintâi cum doar Hristos binevoieste a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon gãsi pe drum un copil mort, muscat de o nãpârcã. Vrând sã probeze adevãrul cuvintelor lui Ermolae, el chemã în ajutor numele lui Hristos si îndatã copilul se ridicã, iar nãpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânãrului Pantoleon. Va primi numele de Pantelimon care înseamna „cel cu totul milostiv”. Dupã primirea Sfântului Botez, Pantelimon face mai multe vindecãri, boli incurabile si neputinte nespuse pierind în fata iubirii si credintei sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât si prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el si-a împãrtit toatã averea sãracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli si neputinte, nu le cerea nimic drept platã. De aici i se trage si numele „doctor fãrã de arginti”. Din cauzã cã era cãutat de multi bolnavi, ceilalti medici din Nicomidia deveniserã invidiosi pe el si, fiindcã îngrijise un crestin tocmai chinuit din ordinul împãratului, ei profitarã de ocazie pentru a-l denunta pe Pantoleon la împãrat. Pentru credinta si dragostea tânãrului Pantelimon fatã de Hristos, împãratul Maximian porunceste ca acesta sã fie supus unor chinuri groaznice, dupã care decide sã-i fie tãiat capul.
De ce se prãznuieste Sf. Pantelimon, doctorul fãrã de arginti
Sfântul Mare Mucenic si Tãmãduitor, doctor fãrã de arginti Pantelimon, frate spiritual cu Sf. Ilie, este mijlocitor pe lângã acesta pentru a fi mai îndurãtor cu credinciosii care cad în pãcatele lumesti. De aceea, Sf. Pantelimon se serbeazã pentru a linisti trãsnetele, arsurile si cãderile de grindinã. Din ziua praznicului, vara se întâlneste cu iarna: cerbul iese din apã si aceasta se rãceste. Frunzele teiului se întorc pe dos, plângând plecarea verii si apropierea iernii. În amintirea lui, ortodocsii, greco-catolicii si romano-catolicii îl prãznuiesc în fiecare an, în ziua de 27 iulie. În aceastã zi, trebuie încetate muncile agricole. Este bine sã fie prãznuit acest sfânt pentru tãmãduirea bolilor si pentru prevenirea frigurilor. Orbii si schiopii trebuie sã-l cinsteascã în acestã zi, pentru a le usura suferinta. În ziua praznicului se mãnâncã preparate din porumb si dovlecei pentru a fi mai vigurosi peste iarnã. Sãtenii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta sã le dãruiascã si la anul multe fructe, iar poamele sã nu fie viermãnoase. De asemenea, Pantelimon însoteste vara si o roagã sã revinã în anul urmãtor tot atât de mãnoasã, ca în anul precedent. Sfântul se prãznuieste pentru a feri gospodãriile de grindinã si pentru a aduce noroc celor care cãlãtoresc. În acelasi timp, Sf. Mucenic alungã paguba, teama si nelinistea din casele celor care-l cinstesc prin rugãciune, dãruind sãracilor poame, pepeni, dovlecei si porumb.
