Indiferent dacă se înţeleg sau nu în caz de divorţ, soţii rămân obligaţi amândoi în credit dacă unul singur nu este eligibil în faţa băncii să ducă ratele mai departe
Când intră într-un cuplu, cu acte sau fără acte, partenerii au deodată o forţă financiară sporită, şi de cele mai multe ori se angajează împreună la diverse credite sau proiecte, pe care poate nu erau în stare să le abordeze individual. Numai că, în viaţa multor cupluri poate interveni şi despărţirea. Şi deodată, proiectele comune, în special creditele, pot pune o presiune mare pe cei doi foşti parteneri. Foarte mulţi cred că, dacă se înţeleg amiabil cu fostul partener să renunţe în favoarea acestuia la orice pretenţie asupra unui bun finanţat prin credit, de exemplu, atunci pot ieşi foarte simplu şi din credit. Lucrurile sunt departe de a fi simple, divorţul sau despărţirea aducând cu sine situaţii din cele mai complicate şi greu de gestionat. Chiar şi din cauza unui simplu credit de nevoi personale.
Florentin şi Amelia au decis să se căsătorească în 2011, după mai mulţi ani de relaţie, iar un an mai târziu au spus că e timpul să se mute la casa lor şi astfel au contractat un credit ipotecar de 52.000 euro, prin Prima Casă, pentru achiziţia unui apartament de 56.000 euro. Amândoi au intrat codebitori în contractul de credit pe 30 de ani, cu Florentin titular principal, el având şi venituri oficiale mai mari. Rata la credit era de circa 250 euro, ceva mai mică decât chiria pe care o plăteau anterior. Numai că, după câteva luni de credit, între ei a intervenit despărţirea. Florentin a decis să renunţe la orice pretenţie asupra apartamentului în favoarea Ameliei, care a şi rămas să locuiască în apartament, acest lucru fiind parafat printr-o înţelegere amiabilă la notar.
Toate bune şi frumoase, până când au mers la bancă să vadă cum poate ieşi şi din credit. Doar că acolo Florentin a avut o surpriză de proporţii, deşi ar fi trebuit să intuiască asta. Fiind titularul principal, iar Amelia având doar 800 lei pe cartea de muncă, Florentin nu numai că nu a putut fi scos din credit, dar nici măcar nu i s-a putut reduce cota de contribuţie la credit. În acest moment, el e îndatorat aproape la limita maximă, astfel că nu mai are acces nici măcar la cel mai modest overdraft.
Potrivit băncii, singura soluţie ca el să fie scos din credit este ca Amelia să aducă alt codebitor, cel puţin la fel de solvabil financiar ca Florentin. Numai că intervine încă o problemă de filme SF. Florentin nu poate fi scos din proprietate, din care deţine 50%, pentru că legislaţia de la Prima Casă interzice înstrăinarea imobilului mai devreme de cinci ani fără stingerea integrală a creditului. Dacă până la urmă Amelia găseşte un codebitor solvabil, Flotentin poate fi scos din proprietate doar în urma unui partaj, care însă costă circa 5-6.000 lei, bani pe care nu îi are niciunul de dat în prezent.
Acum, Amelia rămâne să achite cum poate rata care îi depăşeşte cu 50% veniturile oficiale disponibile, iar Florentin încă este prins în credit ca titular principal şi nu mai poate lua niciun alt credit, cât de mic. În cazul în care creditul nu poate fi dus de Amelia sau nu găseşte un codebitor, soluţia naturală este vânzarea apartamentului.
Un caz similar cu al lui Florentin are şi Marian. În urmă cu doi ani, a luat împreună cu soţia un credit de 62.500 euro, pe 30 ani, pentru care rata era de 410 euro, ambii fiind codebitori. Anul trecut au divorţat, au mers la notar, şi el a renunţat în favoarea fostei soţii la orice pretenţie asupra locuinţei. Numai că din credit nu a putut fi scos, pentru că fosta parteneră nu era eligibilă în faţa băncii pentru a suporta singură rata. Între timp, ea s-a recăsătorit, dar încă nu a mers la bancă să îl scoată pe Marian din credit şi să îl introducă pe actualul soţ. Chiar dacă nu plăteşte nimic la rată, Marian este urmăribil şi aşteaptă ca ea să facă pasul corect.
Ce spun băncile
În cazul în care soţii sunt codebitori într-un credit garantat cu ipotecă, banca precizează că se poate ieşi din credit doar dacă soţul care doreşte să rămână cu creditul este solvabil potrivit regulamentului BNR.
„Din punctul de vedere al Regulamentului BNR, este necesar a se întocmi o analiză financiară bazată exclusiv pe veniturile soţului care doreşte să preia întregul credit, în cazul în care se va elimina celălalt soţ din contractul de credit, ca urmare a desfacerii căsătoriei şi a partajării bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.Obligaţiile contractuale faţă de bancă nu se sting ca urmare a hotărârii de divorţ sau a înţelegerii amiabile la notar cu privire la renunţarea unuia dintre soţi la pretenţiile asupra imobilului, acest act fiind unul care nu îşi produce efecte asupra contractului de credit decât după efectuarea operaţiunii de preluare credit de către unul dintre soţi în condiţiile menţionate mai sus. Până în acel moment, ambii soţi îşi păstrează obligaţiile asumate prin contractul de credit iniţial“, spun reprezentanţii BCR.
De asemenea, ca urmare a partajului, cotele de proprietate a garanţilor soţi suportă modificări.
După divorţ, există trei variante posibile: a) foştii soţi rămân ambii în credit, întrucât cel care voia să preia singur creditul nu e eligibil în faţa băncii; b) creditul e preluat de unul dintre soţi dacă acesta are venituri suficiente; c) soţul rămas nu poate suporta singur rata, dar poate aduce un codebitor în locul fostului soţ, spune Traian Stancu, director comercial al brokerului de credite Kiwi Finance. Potrivit lui, în cele mai multe cazuri când soţii nu au puterea financiară de a duce singuri creditul se ajunge la vânzarea imobilului pentru stingerea datoriei la bancă.
Ce spun avocaţii
Dacă nu există acord amiabil, avocaţii spun ce poate decide instanţa, hotărâri care nu se răsfrâng automat asupra creditului.
„Dacă au fost titulari/codebitori în credit, soţii pot stabili de comun acord care dintre ei va rămâne în continuare titularul contractului de credit. În lipsa acordului soţilor, instanţa de judecată va dispune raportat la cotele de contribuţie ale fiecăruia la dobândirea bunurilor comune. Noul titular va avea obligaţia de a achita o sultă (compensaţie bănească) celuilalt soţ. În plus, conform art. 388 noul Cod civil, soţul vinovat de divorţ poate fi obligat la plata unei compensaţii băneşti pentru prejudiciul produs celuilalt soţ ca urmare a desfacerii căsătoriei“, spune avocatul Cristian Bogaru, managing partner la Hammond Bogaru & Associates.
În urma partajului realizat în baza art. 357 noul Cod civil, soţul care a primit bunul va fi responsabil şi pentru achitarea ratelor aferente creditului ipotecar, spune Bogaru. Doar că acesta trebuie să demonstreze şi în faţa băncii că poate susţine ratele.
În caz de neplată a ratelor, banca se poate îndrepta asupra oricărui codebitor, indiferent dacă s-a desfăcut căsătoria sau nu. Efectele desfacerii căsătoriei nu se răsfrâng automat asupra contractelor de credit; persoanele în cauză trebuie să facă demersuri speciale pentru modificarea contractelor în cauză.
„Creditul este datorie comună, iar soţii răspund cu bunurile comune. În momentul efecturării partajului (prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial) se poate atribui unuia din soţi pasivul reprezentat de credit sau foştii soţi pot fi ţinuţi în continuare răspunzători solidar. Pentru ca în cazul partajului creditul să fie preluat doar de unul din soţi, este necesar acordul băncii. Până la finalizarea partajului, comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa obligaţiilor. Totodată, în lipsa unui acord al creditorului, ipoteca se păstrează până la stingerea obligaţiilor garantate (rambursarea creditului), inclusiv în cazul în care se schimbă persoana care este proprietarul bunului ipotecat“, spune avocatul Dan Curiciuc, de la Zamfirescu Racoţi & Partners. În cazul unui credit negarantat, după desfacerea căsătoriei, instanţa sau părţile prin acordul lor vor stabili cota-parte a fiecăruia pentru rambursarea creditului. Soţii pot decide de comun acord ca datoria unuia să fie preluată de celălalt.
În lipsa acordului soţilor, instanţa de judecată va dispune raportat la cotele de contribuţie ale fiecăruia la dobândirea bunurilor comune.
Cristian Bogaru, managing partner la Hammond Bogaru & Associates
Obligaţiile contractuale faţă de bancă nu se sting ca urmare a hotărârii de divorţ sau a înţelegerii amiabile la notar cu privire la renunţarea unuia dintre soţi la pretenţiile asupra imobilului.
reprezentanți BCR
CINE A PRELUAT CREDITELE DUPĂ PRONUNȚAREA DIVORȚULUI ÎN INSTANȚĂ
Credit ipotecar Soţul a chemat-o în judecată pe pârâtă pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţiei. Instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra unui imobil, care la momentul judecăţii avea valoarea de circulaţie de 120.300 lei.
S-a constatat că reclamantul a avut o cotă de contribuţie de 75% la dobândirea bunului comun, iar pârâta o cotă de 25%, imobilul fiind dobândit prin credit. Instanţa a atribuit reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă, în termen de 30 de zile, a sumei de 30.000 lei cu titlul de sultă. A obligat de asemenea pe reclamant să achite în continuare ratele la credit.
Credit de consum Părţile au contractat în timpul căsătoriei un împrumut bancar de 3.400 euro, ambele părţi având calitatea de împrumutaţi în contractul de credit. S-a constatat că restituirea împrumutului s-a făcut, atât în timpul căsătoriei cât şi după desfacerea căsătoriei prin divorţ, de către reclamantă.
Ulterior, instanţa a obligat pârâtul la plata a jumătate din ratele bancare achitate de reclamantă la dobândirea bunurilor comune. Se observă că şi pentru credite mai mici, negarantate, se poate ajunge după divorţ la plăţi compensatorii.
Ipotecă şi alte bunuri comune Părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de 80% pârâtul reclamant şi 20% reclamanta pârâtă, un apartament, două autoturisme, mobilierul şi aparatura electronică şi electrocasnică, în valoare cumulată de 600.000 lei. Instanţa a constatat că părţile, în cotele de mai sus, au adus îmbunătăţiri apartamentului în sumă de 30.000 lei. Instanţa a obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 90.000 lei cu titlul de sultă.
Totodată, s-a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâtul reclamant a sumei de 6.000 lei, reprezentând 20% din pasivul masei partajabile. Obligă pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 2.000 lei reprezentând 20% din dreptul de creanţă constând în valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului şi compensând sumele datorate. Obligă pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 90.000 lei, cu titlul de sultă finală.
sursa: capital.ro
