MULTUMIRI Se spune cã învãtãtorul este cel care pune temelia cunoasterii si îi ajutã pe copii sã facã primii pasi în dezvoltarea lor intelectualã si moralã. Într-adevãr, pentru cei mai multi dintre noi, figura învãtãtoarei / învãtãtorului rãmâne întipãritã în minte ca o amintire caldã si frumoasã menitã parcã sã ne ajute sã alegem calea cea bunã atunci când ne aflãm la rãscruce. Blândetea si rãbdarea cu care dascãlii ne-au învãtat sã scriem si sã citim primele cuvinte sunt calitãtile care, din când în când, ne determinã sã spunem, dacã nu direct persoanei care a avut un aport esential la formarea noastrã ca oameni, mãcar în gând, „Multumesc, doamna învãtãtoare!”
Ajunsã la vârsta pensionãrii, doamna învãtãtoare Rodica Sãvutã de la Scoala Gimnazialã „Mihai David” din Negresti se poate mândri cã a avut de-a lungul timpului un rol decisiv la formarea a generatii întregi, copii care au devenit între timp adulti realizati, dar care nu au uitat cine i-a îndrumat pentru prima datã în tainele învãtãturii si care, din când în când, merg sã îi multumeascã. O femeie care si-a dedicat întreaga viatã copiilor, fiind fidelã meseriei, si care emanã prin privire bunãtate si dragoste, asa se prezintã Rodica Sãvutã. Rozina Paraschiv, pãrintele unei foste eleve, îsi aminteste cu nostalgie de prima zi de scoalã, atunci când timizi si neîncrezãtori, elevii au pãsit pentru prima datã în clasa în care, timp de patru ani, zi de zi, au fost îndrumati de doamna învãtãtoare. Desi reticenti initial, la scurt timp acestia au aflat cã dascãlul le este de fapt un aliat bun, care le-a devenit dupã pãrinti persoana cea mai apropiatã. Cu multã rãbdare, întelegere si mereu cu zâmbetul pe buze, i-a învãtat nu doar sã scrie si sã citeascã, dar si sã aibã încredere în ei, sã gândeascã mereu corect, sã fie buni, sã-si iubeascã tara si limba pe care o vorbesc. „Doamna învãtãtoare a fost, nu numai pentru copilul meu, dar si pentru ceilalti elevi, ca o mamã calmã si blândã, care nu numai cã le-a pus stiloul pentru prima datã în mânã, ci le-a transmis valori umane, i-a încurajat si le-a fost alãturi în momentele mai putin bune. A stiut cum sã îi facã sã învete din plãcere, sã facã diferenta între bine si rãu. Un exemplu de bunã purtare, dãruire si profesionalism, calitãti care au fãcut-o sã fie apreciatã si admiratã nu numai de pãrinti si elevi, dar si de colegi. Faptul cã iese la pensie este o mare pierdere pentru învãtãmântul vasluian. Sunt multe lucruri pentru care ar trebuie sã îi multumesc atât eu ca pãrinte, cât si copiii care au trecut acum în clasa a V-a. Nu as avea timp si nici spatiu sã enumãr lucrurile bune pe care le-a fãcut de-a lungul carierei, de aceea, voi spune doar, vã multumim doamna învãtãtoare!”, a spus Rozina Paraschiv.
Elevii clasei a IV-a C, în semn de respect si recunostintã, au scris câteva cuvinte pentru Rodica Sãvutã:
Buna mea învãtãtoare
„Anii repezi s-au scurs
Ca un sir de cocori,
Ca un fulg
Ce se pierde în nori…”
„Ca un fulg ” -asa mã simt acum cã am trecut prin clasele primare. Totul a fost un vis! Un vis
frumos, cu printi, cu printese si cu… zâna cea bunã. Ati ghicit, nu-i asa!? E vorba despre mult iubita
noastrã învãtãtoare, doamna SÃVUTÃ RODICA!
Cu zâmbetul iubitor, cu privirea caldã si bratele deschise ne primea în fiecare dimineatã.
Blândetea doamnei învãtãtoare ne-a dat curajul sã pãsim încrezãtori pe drumul învãtãturii. Am
parcurs cu bine fiecare treaptã a cunoasterii,
pentru cã, atunci când oboseam, zâna cea bunã
ne dãdea aripi si zburam mai departe. Câtã pasiune
în tot ce fãcea!
Ne-a fost mamã, prietenã si învãtãtoare.
Un …”trio” minunat adunat într-o singurã fiintã!
Era un izvor de cunostinte, de cuvinte întelepte si
de sfaturi bune din care ne potoleam setea în
fiecare zi. Cum as putea sã uit!?
Atâtea amintiri frumoase ne zboarã prin
minte! Am dori sã le scriem…dar.. o lacrimã nu ne
dã pace! Nu vrem sã plângem pentru cã doamna
învãtãtoare ne-a învãtat sã fim puternici si ne-a spus cã oamenii puternici nu se lasã coplesiti de emotie.
Asa ne-a spus si vrem sã respect toate dorintele dumneaei, dar… afurisita de lacrimã…
Iertati-mã, doamnã învãtãtoare, am terminat abia clasa a IV-a, poate anul viitor… vom fi mai
puternici!
Vã iubim si vã multumim pentru tot ce ati fãcut pentru noi!
Colectivul clasei a IV-a C din cadrul Scolii cu clasele I-VIII ,,MIHAI DAVID” NEGRESTI , JUD. VASLUI
