Turnura suspectă pe care a luat-o privatizarea CFR Marfă este relevantă pentru șirul de promisiuni și decizii nerespectate de actualul guvern. Unele erau atât de optimiste, încât nu merită să fie analizate. Altele erau fezabile, însă au rămas în stadiul de angajament
Cazul privatizărilor este, într-adevăr, cel mai evident. După ce au dat lecții predecesorilor în cazul eșecul vânzării CupruMin, actualii guvernanți au tins spre un nou nivel al incompetenței, a cărei măsură este dată de procesele chinuite de privatizare a unor companii-gigant, precum Oltchim, Poșta Română sau, acum, CFR Marfă (ținând cont de condițiile dubioase din jurul licitației, vânzarea pachetului majoritar către GFR nu poate fi considerată un succes).
Acestea sunt însă doar vârful aisbergului. Din felul cum au evoluat lucrurile, devine evident că o bună parte din promisiunile făcute în primele luni ale anului trecut erau, de la bun început, menite doar să atragă electoratul, nu să fie puse prea curând în practică. Merită menționate aici promisiuni precum creșterea economică anuală de 4%, crearea unui milion de locuri de muncă în următorii patru ani, finalizarea a 1.200 de kilometri de autostrăzi în același interval sau reducerea numărului de parlamentari la 312. Altele erau realizabile pe termen scurt: este cazul crizei citostaticelor, a ducerii proiectului „CEO la stat“ la bun sfârșit sau a implementării multașteptatei legi a parteneriatului public-privat.
Lasa-te surprins zilnic De mixul perfect pentru confortul tau din apartamentele Rin Grand Residence, incepand de la 29000 €! Detalii aici
Săptămâna trecută, premierul a prezentat, în cadrul unei emisiuni difuzate de un post privat de televiziune, un bilanț rapid al realizărilor coaliției de guvernare. Printre cele mai mari realizări se numără reîntregirea pensiilor și salariilor bugetarilor, deblocarea programelor operaționale, trecerea Hidroelectrica pe profit, continuarea restituirii proprietăților. Reușite lăudabile (chiar dacă multe nu se datorează actualului Executiv, reprezentând doar continuarea unor măsuri anterioare), însă relativ nesemnificative comparativ cu planurile preelectorale.
Un milion de locuri de muncă
Până la finalul mandatului de patru ani, premierul Ponta a promis crearea a un milion de locuri de muncă, astfel încât numărul angajaților să devină egal cu cel al pensionarilor. Primul an a trecut deja și, la prima vedere, atingerea acestui obiectiv nu pare chiar o piatră de moară: între martie 2012 și martie 2013 (ultima lună pentru care sunt disponibile datele Institutului Național de Statistică), au apărut 100.000 de locuri de muncă – puțin față de media necesară, de 250.000 de noi salariați/an, însă impresionant comparativ cu evoluția șomajului în restul Europei.
Din păcate, aici intervine o nuanță, creșterea numărului de angajați fiind, în bună măsură, artificială: de când a intrat în vigoare actuala legislație a muncii (mai 2011), a fost încurajată angajarea pe perioadă determinată, ceea ce face ca multe din noile locuri de muncă să reprezinte, de fapt, doar reînnoiri de contracte. Tot de atunci, amenzile pentru angajările la negru sau la gri au crescut de câteva ori, iar controalele Inspecției Muncii s-au întețit, ceea ce face ca o bună parte din „noile“ locuri de muncă să fie, în realitate, consecința ieșirii la suprafață a unor angajări anterioare fără forme legale.
Dovadă că, în intervalul martie 2011-martie 2012, deci anterior numirii guvernului Ponta, au apărut 140.000 de noi locuri de muncă, mult față de performanța actualului Executiv.
….
Mai mult:
