La 96 de ani, Neagu Djuvara este impecabil. La fel de elegant ca întotdeauna, afabil, însuflețit, bogat în idei și amintiri, vesel, excelent povestitor al istoriei.
Si este la fel de ferm in convingerile sale despre istorie: „Eu am pus ca un fel de lege in felul meu de a scrie istorie, ca nu exista lucruri pe care sa le tainuiesti sub cuvant ca sunt nefavorabile imaginii poporului roman. Nu este adevarat, tu trebuie sa spui lucrurile asa cum crezi ca s-au intamplat. Gata!”
Acum, s-a apucat sa lucreze la o noua carte despre „existenta milenara a tarilor balcanice”, despre care spune are nevoie de o documentare imensa.
Fragmente din discutie:
Despre Scurta Istorie a Romanilor Este intr-adevar extraordinar succesul aceste carti pe care nu am scris-o din proprie initiativa. Trebuie sa merg foarte departe pana la originea ei. Imediat dupa ce m-am intors in tara, doamna Irina Nicolau care lucra la Muzeul Taranului Roman alaturi de Bernea – era o femeie foarte desteapta – ea a venit sa-mi spuna, domnule Djuvara, cartile de scoala care s-au facut acum, dupa caderea lui Ceausescu, n-au facut altceva decat sa-l elimine pe Ceausescu, dar au aceeasi limba de lemn si aceeasi mentalitate comunista ca si inainte. Si mi-a zis, nu vreti sa faceti o inregistrare pe niste casete. Timp de cateva saptamani am fost la ea si am inregistrat. In loc sa fie o istorie scrobita, pretentioasa era o poveste a poveste a istoriei nostre. Acele casete au avut mult succes. Doar ca pareau scumpe pentru buzunarul de atunci al romanului si au avut o raspandire limitata. Dar s-a sesiza televiziunea. Am pornit atunci o noua campanie, de la capat. Au fost 12 serii, au avut un enorm succes si m-au facut cunoscut in toata tara.
O mica poveste, cand s-a nascut pruncul Neagu Bunea Djuvara la 31 august 1916 Dumnezeu, care stia deja de pe atunci ca va exista televiziunea, le-a poruncit ursitoarelor, acestui prunc care se naste acum sa-I dati insusirile de care este nevoie ca sa paseze la televiziune. Pentru ca nu paseaza oricine la televiziune. Trebuie sa ai o anume voce, o anume vehementa… Am avut un succes nebun la televiziune pentru ca vorbeam altfel, nu in limba de lemn cu care erau obisnuiti telespectatorii, aveam o mutra relativ vesela, le povesteam, nu eram pretentios, nu faceam teorii…
Si iata ca se trezeste domnul Liiceanu de la Humanitas care vine sa-mi spuna, la plecare catre Paris, unde mergeam sa stau la capataiul fratelui meu care era bolnav de cancer, sa fac o carte din acele casete . L-am rugat pe domnul Liiceanu sa insarcineze pe un tanar student sa-mi transcrie casetele. Era vorba de primele casete inregistrate. Am plecat cu niste foi scrise la masina, vreo 200 de pagini dactilografiate. Asa am scris eu “Scurta istorie a romanilor”, pe genunchi, in tren, la spital, timp de doi ani de zile. Cand m-am intors in tara, am dat acest manuscris foarte murdar, jumatate batut la masina, jumatate scris de mana. Erau fel de fel de zgribuliri, in marginea unui text scris la masina, cu adaugiri, ar fi amuzant pentru viitorime sa vada cum am scris aceasta carte.
Lumea si-a dat seama ca in epoca comunista istoria fusese masluita. Pana si tinerii liceeni isi dadeau seama ca li se spuneau minciuni. Eu am pus ca un fel de lege in felul meu de a scrie istorie, ca nu exista lucruri pe care sa le tainuiesti sub cuvant ca sunt nefavorabile imaginii poporului roman. Nu este adevarat, tu trebuie sa spui lucrurile asa cum crezi ca s-au intamplat. Gata! Accesta este si un motiv pentru care nu este cunoscuta istoria noastra in strainatate. Pentru ca strainul vedea imediat ca se minte.
Romanii au fost interesati de istorie si pe vremea tineretii lui Iorga. Nu mai vorbesc de altii ca mari ca Hasdeu sau mai putin mari, dar foarte prolifici, ca Grigore Tocilescu. Romanii au fost foarte intresati de istoria lor, cu atat mai vartos cu cat statul se constituise foarte tarziu. Si atunci acesti romani care se trezesc a fi membri al concertului european abia la mijlocul secolul al XIX-lea au un fel de complex de inferioritate si vor sa se povesteasca, stai domnule, ca am si eu un trecut de doua mii sau de o mie de ani. Ne-am repezit asupra istoriei cu mult mai multa sete decat un occidental – care stie istoria Angliei sau a Frantei de sute de ani si nu mai e atat de preocupat.
Exista o rezistenta la istorie, faptul de pilda ca multa lume, istorici valabili, adica cu scoala buna, precum Matei Cazacu, care imi fac mie razboi ca de ce il fac cuman pe Basarab. Dar, il fac cuman pentru ca era cuman. Eu nu umblu cu tertipuri. Bineinteles ca vorbea romaneste si era partial romanizat. Dar originea lui era cumana.
Francezii habar n-au de istoria chiar a vecinilor, a italienilor, a spaniolilor. Bineinteles ca stiu despre luptele pe care le-a dus Francisc I contra lui Carol Quintul. Sunt cum ii numesc eu nombrilisti, sunt preocupati doar de buricul propriu. Nu vor sa stie de istoria altora. Este drept multa lume, inclusiv francezii de astazi uita ce mari au fost. Franta de dinainte de Revolutie, deci Franta regala, avea 27 de milioane de locuitori, cand Anglia avea 5 milioane, Prusia 10, Austria, inclusiv Ungaria, tot 10. Cand s-au facut coalitii impotriva lui Napoleon, din trei mari state, Anglia cu Prusia si Austria, ele impreuna nu faceau cat populatia Frantei. Numai Rusia avea 28 de milioane de locuitori, deci cu un milion mai mult decat Franta. Nu ne dam seama, dar cand Napoleon a pornit impotriva Rusiei, tara sa avea aproape aceeasi populatie cu a Rusiei.
De ce s-au aruncat romanii, atunci cand au putut sa ia legatura cu Occidentul, in bratele Frantei? Noi am fost foarte francizati. Jumatate din cuvintele romanesti sunt de origine franceza. A trebuit sa inlocuim tot vocabularul grecesc, slavon, turcesc pe care il inghitisem ca sa spun asa in administratie.
Cand eram in strainantate, sufeream ca romanii erau foarte necunoscuti, considerati ca un popor marginal, multa lume nici nu stia ca suntem de limba romanica, asa ca trebuia sa faci lectii cu orice orice interlocutor ca sa-i spui cine esti. Am fost cu mama in Franta la un concurs hipic. Si in spatele nostru era si cocoana cu un baietas de vreo 10 ani. Intre concurenti era si un roman. Si baietelul o intreaba pe mama sa atunci: Mais, c’est quoi les roumain? Iar mama sa ii raspunde: C’est les habitants de Rome. Nu stiau ce sunt romanii, ca exista Romania.
Sfarsitul Occidentului. Lucian Boia o spune acum, eu am spus-o acum 30 de ani in cartea mea de filosofie a istoriei. Daca este corecta ipoteza mea, suntem spre sfarsitul unei perioade. Civilizatia occidentala a inceput prin secolul al V-lea, odata cu aparitia regatului franc pe “cadavrul” Imperiului Roman. Lucrurile se intampla la fel cu toate cele 10-11 cicluri de civilizatie pe care le putem studia. Impresionant este ca cele doua civilizatii americane precolumbiene, din Mexic si Peru, care nu se cunosteau decat vag intre ele, au avut acelasi ritm: de nastere, crestere, inflorire si decadere, ritm care se termina intotdeauna cu o perioada imperiala. Inseamna ca lucrul acesta este organic in orice civilizatie. De pilda, faza regatelor combatante a inceput cu duelul intre Francisc I si Carol Quintul al Spaniei si Germaniei. A urmat o lupta care a durat cateva zeci de ani intre Franta si Spania. S-a continuat pe urma intre Franta si Anglia, mai tarziu intre Franta si Germania si s-a terminat printr-un duel intre Statele Unite si Rusia.
Alexis de Tocqueville. In 1830 de ani primeste autorizatie de la Ministerul de Justitie francez sa mearga sa studieze sistemul carceral american – el era deja nefericit fiindca apartinea unei familii de legitimisti nemultumiti de venirea la putere a unei alte ramuri a Captienilor, cu regele Ludovic-Filip. A vizitat totate statele americane, care erau abia la inceputul lor. S-a intors si a scris o carte geniala De la démocratie en Amérique. El vedea in democratia americana imaginea a ceea ce va fi in toata Europa si un fel de a salva vechile regalitati din Europa, daca Europa s-ar fi apucat sa imite felul in care se conduc americanii. E foarte interesant. In ultima pagina a cartii spune un lucru uimitor, peste 100 de ani cele doua mari puteri ale lumii vor fi Rusia si Statele Unite ale Americii. Despre Rusia era normal sa spui asa ceva, era tara care-l invinsese pe Napoleon, era tara cea mai populata din Europa, era la mintea oricarui ziarist sa spuna acest lucru. Dar sa ghicesti ca micile state americane care nici nu erau bine inchegate, erau doar vreo 10-12 state doar, cu doar trei milioane si jumatate de locuitori, vor fi adversarele Rusiei, era genial.
Dupa 1945 n-au mai ramas decat doua puteri, Rusia si USA. Oameni ca mine am trait cu groaza incordarea intre cele doua puteri. Va fi razboi sau nu, care dintre cele doua va iesi invingatoare? Am scris atunci cartea mea de filosofie a istoriei unde trageam concluzia ca puterea cea mai noua va fi cea invingatoare.
– Despre un curent anti-european in Romania. Este foarte ingrijorator, il consider pornit de la o mentalitate primitiva, de la un complex de inferioritate. Faptul ca am intrat tarziu in concertul european, abia la mijlocul veacului al XIX-lea ne-a facut sa sarim peste cal, sa ne aratam grozavi. Asa au luat nastere antipatii sau uri impotriva Occidentului ca si cum el ar fi vinovat ca noi suntem slabi. E un fenomen firesc, dar suparator. Noi avem nevoie de Occident, Occidentul ne-a inspirat.
Politica lui Ceausescu. Individul era un cretin profund, dar inzestrat cu o dibacie politica diabolica. Acest individ nici macar nu era de la Scornicesti, era din catunul Tatarai. Ce sunt aceste sate care se cheamaTatarai sau Tatareasti? Sunt sate care in Evul Mediu se adunau robi tatari impreuna cu tigani intr-un fel de ghetouri. Ceausescu era provenit din acest ghetou de acest fel… La un sfert de veac dupa caderea lui Ceausescumai exista inca indivizi care au pentru el un fel de cult. Ce fel de patriot a fost asta, ne-a facut de ras fata de lumea intreaga si a avut dibacia sa dea impresia ca se desparte oarecum de Moscova. Pe vremea cand el dadea aceasta impresie, serviciile secrete romanesti lucrau pentru Moscova. Tertipuri…
Republica Moldova. Rusii au tot interesul sa ii atraga pe moldoveni sub girul lor. Eu am fost o singura data la Chisinau si am luat legatura doar cu studentii de la Istorie. Am fost foarte impresionat, vorbeau o excelenta limba romaneasca si erau patrioti romani. Erau incantati sa aiba un profesor de la Bucuresti. Speranta mea este in acesti tineri, cand vor fi acesti tineri oameni care sa conduca Republica Moldova, parerea mea este ca ei vor vota reunirea cu Romania, care este absolut fireasca, cu recunoasterea dreptului pentru minoritati, care nu sunt multi, 25%, nu mai multi ca in restul tarii. Speranta mea este sa nu mor inainte de a vedea Republica Moldova reunita cu patria mama. Sunt convins de asta.
timpul.md
