spot_img
spot_img
0.9 C
Vaslui
27-dec.-2024

Vasile Mihalachi: „Ce am fãcut din judetul ãsta?”

- Advertisement -

Uite cine vorbeste!

SINCERITATE … Vasile Mihalachi, vicepresedintele Consiliului Judetean (CJ) Vaslui, în cadrul unui discurs despre importanta protejãrii mediului tinut cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, a vorbit si despre schimbãrile din ultimii 20 de ani. Mihalachi a dat de înteles cã vasluienii o duceau mai bine în perioada comunistã, din moment ce, în ultimii 20 de ani s-a distrus tot ce era bun, de la industrie la agriculturã. Acesta a pus o întrebare bunã: „Ce am fãcut din judetul ãsta?” Asta ne întrebãm si noi. Oare cine sunt responsabili pentru situatia actualã? Cine a condus judetul în ultimii 20 de ani?

Jignirile din partea mai marilor judetului nu mai mirã pe nimeni, din moment ce au devenit clisee. Lenea, se pare, este trãsãtura principalã de caracter a vasluienilor, care nu fac nimic pentru mediu, din moment ce nu sunt capabili sã planteze un pom. Mai mult, cetãtenii au pretentii mult prea mari atunci când vine vorba de muncã, asa cã aleg calea usoarã, nu presteazã nimic, fug când dau de greu. Partea cu fugitul este realã, fug tinerii din judet mâncând pãmântul din cauza lipsei locurilor de muncã, si nu exagerãm când spunem cã, în curând, Vasluiul va deveni orasul pensionarilor. Dacã vasluienii nu fac nimic pentru mediu ar trebui sã vã întrebati ce faceti dumneavoastrã pentru mediu, cei care vã aflati în fruntea judetului. V-ati lãudat cã ati plantat puieti pe 10 hectare de teren. Foarte frumos. Felicitãri! Dar este suficient? Ar trebui sã plecati urechea la strigãtele cetãtenilor care într-adevãr se gândesc la viitorul copiilor lor când spun „Stop Chevron!” La urma urmei, asa cum ati punctat în discurs, bogãtia Vasluiului constã în forta de muncã si în pãmânt. „Când vorbim de mediu cred cã vorbim de curãtenia acestei tãri, mã refer la România si în special la judetul Vaslui. Vedeti dumneavoastrã, cu totii suntem responsabili de ceea ce se întâmplã în jurul nostru, dar prea putini suntem cei care dorim sã facem cu adevãrat ceva si o sã vã argumentez. Toti de-a lungul timpului, dupã 20 de ani acuma, parcã am scãpat dintr-o închisoare si facem fiecare ce vrem. Nu ne intereseazã ce e în grãdina noastrã, nu ne intereseazã ce e în satul nostru, nu ne intereseazã ce e pe strada noastrã, aruncãm unde vrem. <<Ce ai dom’ le e democratie, fac ce vreau, spun ce vreau, si mai ales fac eu ce vreau, cã sunt eu Gheorghe dracu’.>> Nu ne intereseazã anumite reguli de comportament în societate. Am înteles democratia asta prin a face fiecare ce vrea. Nu este asa, este o conceptie gresitã, si am sã vã argumentez din nou. Judetul Vaslui dupã revolutie avea câteva sute de mii de hectare de pãdure. Poate cei de la Silvic ne vor spune câte mai sunt azi, se vãd câte au mai rãmas cu ochiul liber. Judetul Vaslui are 450.000 de locuitori. Dacã în fiecare an, fiecare cetãtean ar pune numai câte un copac, împãrtit la aproximativ 5000 – 6000 de puieti la hectar, ar însemna cã putem planta în fiecare toamnã aproximativ 90 de hectare. Asta numai dacã ar pune fiecare cetãtean. Dar gânditi-vã cã judetul Vaslui are peste 50 de mii de hectare dealuri plesuve pe care nu creste nici un animal cã am distrus Septelul, pe care nu punem nici un copac pentru cã ne este lene sau am mostenit pãmântul de la tata, de la bunica si <<fac ce vreau cu el. Decât sã ti-l dau tie mãi Porumboiu îl las, cã-i de la mama.>> Dacã nu întelegem cã fiecare bucãticã de pãmânt trebuie sã producã ceva, mãcar sã facã dracului umbrã sã avem unde ne toloni vara, când sunt peste 30 de grade afarã, înseamnã cã nu suntem în stare sã pricepem în ce societate trãim. Aveti în fata dumneavoastrã doi oameni, eu si cu domnul Bichinet, care, cu toate ca am fost acuzati cã suntem, cã facem, cã dregem, am pus fiecare câte 10 h de dealuri plesuve cu pãdure. Stim noi cum, am mai cumpãrat, am plãtit 10 tigani ca sã scoatã puietii care erau aiurea pe ici pe colo si am pus aproximativ câte 10 hectare. Dacã jumãtate din oamenii potenti financiar ar pune câte 5 hectare, socotiti dumneavoastrã câte dealuri plesuve ar mai rãmâne în judetul Vaslui(…) Ce vreau sã spun, dacã nu suntem în stare sã avem grijã de mediu, sã avem grijã de ce are pãmântul ãsta, înafarã de pãmânt si fortã de muncã mai are altceva judetul Vaslui? S-a dus dracului tot! CAP-urile le-am distrus cã am fost prea destepti cã au fost de la comunisti, industria am vândut-o la altii în alte judete, au luat ce a fost bun de aici si a au dus la ei si la noi cresc paianjeni; mobila, si altele si altele. Ce am fãcut din judetul ãsta? Dar hai sã lãsãm ce am fãcut. Hai sã ne întrebãm ce vrem noi sã facem în judetul ãsta ca sã miscãm o târã hodoroaga asta de cãrutã care nu mai merge. O sã mã întrebati <<Dacã pui pãdure creezi locuri de muncã?>> Da dragii mei, un hectar de pãdure are 10 locuri de muncã, mãcar sezonier, vara, la curãtit. Ar fi foarte multe de spus. Dacã o sã stãm cu mâna întinsã si tot criticãm <<Cã mie nu-mi dã ajutor social sau eu merg la treabã dar dacã-mi dai 500 de mii, o kilã de vin,dacã-mi dai un pachet de tigãri, trei mese pe zi si o cafea la prânz>> Ãstia suntem noi, cei care cerem locuri de muncã din judetul Vaslui. <<Cã eu sunt strungar. Sã mi dai strung>> Strungurile toate sunt duse la fier vechi, trebuie sã ne reprofilãm. Sigur cã cei care vor auzi ce am zis o sã mã critice. Mã intereseazã prea putin critica lor. Eu am un argument, lucrul bun fãcut nu rãmâne numai al tãu, rãmâne pentru cei care vin dupã tine. Ãsta e un alt argument care ar trebui sã ne dea de gândit. Noi nu trãim de azi pe mâine sau trãim numai noi si dupã noi potopul. Dupã noi vin altii. Ce gãsesc copii dupã noi? Peturi prin toate santurile, poduri înfundate, dealuri plesuve, schini pe pãsuni, mizerie si rãutate sufleteascã. Asta lãsãm la urmasii nostri. Dacã voi credeti cã ne putem numi oameni, cei care avem asemenea idei în suflet, vã înselati amarnic. Mi-ar pãrea foarte bine sã înteleagã toti cetãtenii judetului Vaslui si sã nu cearã la Consiliul Judetean bani. Si noi, cei primari, dacã avem cap, gãsim puieti sã plantãm toate dealuri pe care nu mai calcã nici baba care sade la poala dealului si zice <<Ãsta a fost pãmântul meu>>, dar nu face nimic pe el.”, a spus Vasile Mihalachi.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.