Birocratia din România îsi aratã coltii în fiecare domeniu. A simtit-o pe pielea lui un primar din judetul Vaslui, care a fost trimis de la un birou la altul, prin tot judetul, doar pentru cã dorea sã facã acte de asigurat pentru un cetãtean din comunã. De la Casa Judeteanã de Sãnãtate, la Trezorerie si, la final, la Negresti, primarul în cauzã a umblat câteva zile pentru un banal document. Pentru ca ghinionul sã fie complet, primarul respectiv a fost plimbat si pânã la Bârlad, întrucât dorea sã achizitioneze un buldozer la primãrie. Unde? Tocmai la… Directia Sanitar-Veterinarã, întrucât legea spune cã trebuie pentru astfel de utilaje si aviz de la DSV!
Povestea primarului vasluian este simplã si halucinantã. „Am venit la Vaslui pentru a asigura un cetãtean. Am mers întâi la Casa Judeteanã de Sãnãtate. De acolo am fost trimis la Trezorerie, la Directia de Finante. Acolo, de la un birou mã întreabã: „De unde e cetãteanul?”. Îi spun cã este o comunã din zona Negresti. „Ei, atunci mergeti la Negresti”. Si-uite asa, am pierdut o zi pe la birourile din Vaslui, iar a doua zi am mers pe la Negresti, unde am tot umblat pânã i-am fãcut asigurarea acelui om. Însã, stau si mã întreb: un om simplu, cât de mult ar fi umblat pe drumuri, într-o astfel de situatie?”, se întreabã primarul.
„Buldozerul are treabã cu carnea de cal”
De parcã aceastã alergãturã nu era de ajuns, primarul a trebuit sã mai suporte încã o toanã a celor care gândesc legile în România. „Am vrut sã cumpãr un buldozer la primãrie. Am umblat dupã toate avizele si am ajuns, atentie!, si la Directia Sanitar Veterinarã, la Bârlad. Nu spun cã am avut probleme, pentru cã o doamnã de acolo mi-a pus repede viza pe hârtii. Însã am întrebat si eu, cã tot nu înteleg: „Doamnã, buldozerul acesta are legãturã cu carnea de cal?”. O glumã, dar e destul de amarã”, mai constatã primarul respectiv.
Si la Goscom avem situatii de Cascadorii Râsului!
Un cetãtean din Vaslui a avut si el de-a face cu sistemul birocratic românesc, într-o situatie de genul celei de mai sus. Omul a mers, sãptãmâna trecutã, la Goscom Vaslui, pentru a-si scoate mama de la întretinere. „Mama mea are 80 de ani si merge pentru un an în Italia, la o clinicã, pentru un tratament. Asa cã am mers la Goscom la o doamnã si am rugat-o sã o scoatã de la întretinere pe perioada cât este în Italia. Îmi spune „Nu pot sã o scot pe mama dvs., am nevoie de o chitantã de la Western Union cã vã trimite bani în România. Am explodat. „Doamnã, are 80 de ani si merge la tratament. Ce bani sã-mi trimitã?”. Mã întreabã iar: „Atunci, sã-mi dati o pozã cu mama dvs. în Italia”. Am crezut cã râde de mine. A mai stat putin si s-a gândit, dupã care mi-a trântit-o: „Sau mãcar o scrisoare pe care v-a trimis-o din Italia”. Vã dati seama, în secolul internetului, mi se spune sã le dau o scrisoare a mamei mele, trimisã din Italia! Pânã la urmã, le-am dat un bilet de avion si au vãzut cum stau treburile. Însã, stau si mã întreb: dacã mama mea ar fi plecat cu autocarul, ce bilet puteam sã le dau?”, se întreabã cetãteanul vasluian.
