DRUM BUN, OVIDIU!
ADIO A trãit cu pasiune, cu demnitate si cu o rarã discretie. A plecat de pe aceastã lume firesc, înconjurat de sute de oameni care l-au iubit. O mare de lacrimi i-a netezit drumul cãtre Eternitate procurorului Ovidiu Berinde. Nimeni si nimic nu îi poate consola acum pe pãrinti, pe cei dragi sufletului sãu. Poate doar gândul cã Ovidiu îi ocroteste de Sus.
Nimic nu e mai dureros pentru un pãrinte, decât sã îsi îngroape propriul copil, asa cum nimic nu e mai dureros pentru un copil decât sã-si piardã pãrintele atunci când are mai multã nevoie de el. Ce poate fi mai dureros pentru un om, decât sã-si piardã prietenul înainte sã-i spunã cât de mult înseamnã pentru el?! Ovidiu Berinde s-a grãbit sã pãrãseascã aceastã lume fãrã sã stie cât de mult a fost iubit. Pierderea sa a îngenunghiat însã întreaga comunitate, asa cã timp de douã zile la rând, sute de vasluieni, cunoscuti sau oameni simpli de pe stradã s-au adunat tãcuti la cãpãtâiul sãu. L-au acoperit cu lacrimi si flori si s-au rugat pentru odihna sufletului sãu. În sicriu, alãturi de pãlãria sa, cu inima bucãti, mama i-a asezat un clop mândru de osan. Ovidiu Berinde s-a nãscut în Maramures, în 1965, dar a trãit toatã viata ca un moldovean adevãrat. La despãrtire, moldovenii l-au îmbrãtisat ca pe un frate si i-au spus, prin glasul pãrintelui duhovnic Bãdãrãu, „Jos pãlãria, domnule procuror!”. În bisericã, un cuvânt emotionant a avut prim procurorul Parchetului de pe lângã Tribunalul Vaslui, Elena Silvia Bejenariu, care a reusit sã surprindã în vorbe putine un destin urias. „Luminos si dramatic! Domnul Ovidiu Berinde a plecat sã se alature celor care, de la o vreme, se duc si ne lasã pe noi mai sãraci. A plecat spre un liman luminos, luând cu sine toate ipostazele în care sufletul lui nobil si generos a ars viu si neostoit. A plecat Ovidiu fiul, tatãl, sotul, fratele, Ovidiu prietenul si multe alte ipostaze pe care doar bunul Dumnezeu le cunoaste în virtuatea cu care au fost indeplinite intr-o viata de om exemplarã. A avut o chemare specialã, pe frontul bãtãliei dintre bine si rãu. Era mândru de originea sa maramureseanã si de toti cei dragi inimii sale, o inimã mare cât o cetate. S-a angajat la o muncã titanicã în anul 2004, atunci când a devenit procuror. Era înzestrat sã înteleagã si sã aline orice suferintã omeneascã, sã afle, sã ajute, sã judece si sã ia hotãrârea cea dreaptã. Ovidiu iubea mai presus de orice discretia, acea bunã cuviintã caracteristicã persoanelor de mare stil, care stiu cã nimic nu te înaltã mai mult decât omenia. Gândea ca un procuror, meticulos si rece, ordonat si riguros, iar cu sufletul era alãturi de cei greu încercati, de cei cãzuti în pãcatul uciderii de semeni. S-a contopit cu profesia sa atât de mult încât a ars ca o tortã pânã la final. Când Dumnezeu a simtit cã Ovidiu a obosit l-a chemat la El. Ovidiu s-a mutat de la noi, iar gândul acesta sã fie mâniere pentru familia sa! Sã îti fie tãrâna usoarã! Noi, colegii tãi, nu te vom uita niciodatã! Drum bun, Ovidiu!”. Convoiul s-a îndreptat, dupã prânz, cãtre cimitir. O perdea tristã de nori a întins Bunul Dumnezeu pe cerul orasului, pe tot parcursul drumului. Ovidiu Berinde a fãcut un ultim popas la Parchetul de pe lângã Tribunalul Vaslui acolo unde, aproape zece ani, a investit toatã forta lui, acolo unde noptile se fãceau zi si zilele noapte. Colegul si prietenul sãu, Sorin Armeanu, i-a transmis toatã dragostea sa si i-a cerut iertare cã nu i-a spus, mai des, în timpul vietii, cât de important este. „Mã doare cã Ovidiu a plecat prea repede dintre noi, dar mã doare si faptul cã nu am stiut sã-i întoarcem dragostea care a arãtat-o pentru fiecare dintre noi. Mãcar o vorbã bunã… Ãsta e cel mai mare regret al meu! Omul asta a avut un suflet urias si ne-a arãtat tuturor ce e demnitatea, onoarea, cinstea si, mai ales, modestia. Îmi pare rãu cã a plecat asa repede! Poate e supãrat pe noi pentru cã nu am reusit sã îi arãtãm cât de mult îl iubim. Eu sunt convins cã el ne aude acum si de aceea vreau sã îi spun: Ovidiu dragã, te iubim foarte mult, îti multumim pentru tot ce ai fãcut pentru noi, te rugãm sã ne ierti dacã ti-am gresit! Cinste tie pentru tot ce ai însemnat! Cinste pãrintilor tãi care te-au fãcut si te-au format ca om! N-o sã te uitãm niciodatã! Dumnezeu sã te ierte si sã te odihneascã în pace!”. Ovidiu Berinde urma sã împlineascã 48 de ani în luna aprilie. O boalã nemiloasã i-a frânt aripile mult prea devreme. Dupã o viatã trãitã în slujba dreptãtii, Ovidiu Berinde a pornit cãtre Lumea celor Drepti cu gândul la ai sãi. DUMNEZEU SÃ-L IERTE!
