INDOLENTÃ România nu are în acest moment un program national de preventie a suicidului desi acestea reprezintã peste 10% din cauzele de deces. Dacã ne referim la cazurile de moarte violentã, suicidul ocupã un loc important alãturi de accidentele rutiere si de agresiuni. Numãrul de cazuri ar putea fi redus prin asigurarea asistentei psihologice în situatii în care se întâlnesc factori de risc suicidal, precum modificãrile de status social sau economic legate de pierderea locului de muncã sau pensionare.
Ciuhodaru argumenteazã necesitatea programului
„Studiile noastre aratã cã:
1. Distributia pe sexe aratã cã femeile recurg mai frecvent decât bãrbatii la astfel de gesturi suicidale astfel încât 60 % din cei tratati sunt femei.
2. Tentativele de sinucidere prin intoxicatie voluntarã au provenit mai frecvent din urban, atingând ponderea de 54,29%.
3. Mai mult de jumãtate din cei care recurg la intoxicatia voluntarã în scop autolitic nu au un loc de muncã în momentul în care recurg la gestul suicidal si doar un sfert sunt salariati. Aproximativ 10% sunt pensionari iar elevii si studentii reprezintã sub 10% din tentativele de sinucidere. Studentii recurg de douã ori mai frecvent decât elevii la un gest suicidal ce necesitã tratament de urgentã.
4. Marti si duminicã se înregistreazã cele mai multe tentative de sinucidere (câte 20%) iar sfârsitul sãptãmânii concentreazã aproape jumãtate din cazuri (42,86% )
5. Desi tentativele autolitice matinale sunt sub 30% din total, majoritatea utilizeazã metode sau tehnici care indicã premeditarea si le conferã siguranta realizãrii.
6. Ambulanta asigurã transportul la spital a 51.43% din aceste cazuri, restul sunt adusi la spital de familie sau anturaj.
7. O cincime din cazuri au necesitat internare în toxicologie sau chiar la terapie intensivã iar benzodiazepinele, anxioliticele si insecticidele au fost cele mai frecvente substante toxice utilizate, iar în sezonul rece ingestia de antigel creste pânã la 3% din cazuri.
În aceste conditii, putem vorbi de sinucidere ca o problemã de sãnatate publicã atât prin numãrul de cazuri prezentate cât si prin ponderea mare a internãrilor în sectia de toxicologie ce afecteazã preponderent populatia vulnerabilã socio-economic. Nimeni nu a evaluat pânã acum care sunt pierderile anuale determinate de sinucideri în România legate atât de costurile medicale cât si de tot ceea ce înseamnã crestere, educatie, formare profesionalã sau consecintele asupra familiilor în care au loc astfel de situatii. Din pãcate nu avem un program national de preventie a sinuciderii iar tentativele izolate ale voluntarilor precum « CÂRTITA » la Iasi nu pot rezolva multitudinea de probleme. Costurile legate de terapia celor ajunsi la spital sunt importante si ar putea fi evitate dacã ar exista posibilitatea consilierii psihologice a acestor pacienti cu risc prin introducerea de cãtre Ministerul Sãnãtãtii a unui program national în acest domeniu”, precizeazã deputatul bârlãdean Tudor Ciuhodaru.
