TENSIUNE Demersul Primãriei de a face evidenta sarpantelor de pe blocurile din Vaslui produce multã agitatie prin toate cartierele din oras. Oamenii stau cu frica în sân cã vor fi obligati sã se îndatoreze la bãnci pentru a nu rãmâne, la propriu, fãrã acoperis deasupra capului. Pe de altã parte, asociatiile de proprietari, din lipsa fondurilor, se vãd legate de mâini si de picioare, desi ar fi responsabile de gestionarea problemei.
În marea lor majoritate, vasluienii sunt adãpostiti de acoperisuri ilegale, cele mai multe dintre sarpantele construite scãrilor de bloc fiind ridicate fãrã autorizatii de constructii. Aceste constructii se pot transforma oricâd în pericole reale pentru viata cetãtenilor, nu o datã, bucãti de pe acoperisuri fiind aruncate de vânt în stradã. Municipalitatea s-a hotãrât sã ia taurul de coarne si sã impunã autorizarea si construirea acestora conform standardelor de specialitate pentru a preveni cât se poate o situatie neplãcutã. Demersurile autoritãtilor au agitat viata cartierelor din oras, preocupati de buzunarele lor goale, iar cei mai multi dintre vasluieni nu gãsesc resurse sã investeascã în propria lor securitate. Primãria Vaslui a avertizat cã, în ultimã instantã, singura solutie împotriva sarpantelor ilegale va fi pur si simplu demolarea controlatã a acestora. Oamenii stau cu frica în sân cã vor fi obligati sã se îndatoreze la bãnci pentru a nu rãmâne, la propriu, fãrã acoperis deasupra capului. „Eu am fost unul dintre primii din orasul ãsta care si-a fãcut sarpantã, se întâmpla undeva prin ’90. Atunci nu a interesat pe nimeni de la Primãrie ce fac eu. Discutii despre autorizatii au fost si atunci, tin minte cã am mers la Primãrie sã ne interesãm ce si cum sã facem sã ne acoperim blocurile, sã nu ne mai plouã în case, pe vremea aia oamenii de atunci au ridicat din umeri, ne-au spus sã facem cum putem, cã ei nu au cum sã ne ajute. Acum nu stiu ce vor de la noi, de unde bani de autorizatie, de proiect, de documentatie. Lucrurile trebuiau fãcute ca la carte de la început, nu sã vinã acum sã ne ameninte cã lasã oamenii fãrã acoperisuri, cã dau amenzi. Dacã au nevoie de bani, sã facã bine sã-i scoatã din altã parte!”, ne-a declarat domnul Costicã, domiciliat în zona Gheorghe Racovitã.
„Acum nici salariul, nici vârsta nu-mi permit sã mã împrumut de la bancã, sã mã îndatoreze pentru urmãtorii 5-10 ani”
Cu aceasta ocazie revine în discutie o altã problemã, de fapt problema celor care locuiesc la ultimul etaj dintr-un bloc. Acoperisul este conform legii considerat bun comun, la fel ca instalaţiile de apã de la subsol. În consecintã, toti proprietarii dintr-un imobil ar trebui sã se implice în repararea acestuia. La Vaslui nu existã cazuri în care proprietarii sã manifeste simt al responsabilitãtii si sã-si dea interesul ca repararea sau înlocuirea unui bun ce tine de folosinta comunã sã fie facutã asa cum trebuie. Cei mai multi nu dau doi lei pe acest aspect considerând cã singurii rãspunzători sunt cei care locuiesc la ultimul etaj.”Nu am de unde sã scot acum în douã, trei luni banii pentru sarpantã, am facut-o acum 15 ani, atunci m-a costat vreo 60 de milioane. Am fãcut-o singur, pe vecinii de sub mine nu i-a interesat cã mie îmi plouã în casã, asa cã m-am descurcat singur. Acum nici salariul, nici vârsta nu-mi permit sã mã împrumut de la bancã, sã mã îndatoreze pentru urmãtorii 5-10 ani. Adevãrul este cã de acum, sau în cel mult 2-3 ani, sarpanta ar trebui reparatã, a cam trecut vremea, dar nu sunt posibilitãti sã o fac pe toatã odatã. Cand m-am decis sã fac acoperisul chiar m-am interesat pe la primãrie, am cerut ajutorul lor, dar n-am avut cu cine vorbi, nici mãcar cu un vecin nu m-am înteles, imaginati-vã cã nici acum nu mã înteleg! Eu nu zic cã nu vreau sã fac, cã Primãria si Prefectura n-au dreptate, dar nu vãd la ora asta nicio solutie „, ne-a declarat un alt vasluian. Conform Legii Locuintei care a intrat în vigoare în 2007, indiferent de modul în care a fost realizat acoperisul blocului de locuinte, toti locuitorii acestuia sunt obligati sã participe cu o cotã parte a plãtii reparatiilor pentru acoperisul sau terasa blocului. De asemenea, aceeasi lege, cel putin teoretic, dã posibilitatea vasluienilor care au plãtit din propriul buzunar costurile de realizare sau reparatie a acoperisului comun sã cheme în judecatã Asociatia de Proprietari, în solidar cu ceilalti coproprietari care au refuzat participarea la aceste costuri iar pe baza facturilor si al devizelor de lucrãri acestia pot obtine pe cale judecãtoreascã obligarea celorlalti la plata diferentei care le-ar reveni conform numãrului de apartamente din imobilul respectiv.
Asociatiile de proprietari nu au nicio solutie
Pe de altã parte, asociatiile de proprietari, din lipsa fondurilor, se vãd legate de mâini si de picioare, desi recunosc cã ele ar fi responsabile de gestionarea problemei cu autorizarea si refacerea sarpantelor. Existã o lege care reglementeazã înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari care îi responsabilizeazã cu astfel de probleme pe presedintii si administratorii asociatiilor de proprietari. Proprietarii membri ai asociaţiei au obligatia sã aprobe si sã constituie un fond de reparatii anual, necesar pentru repararea si îmbunãtãtirea proprietãţii comune. Potrivit legii, comitetul executiv va pregãti si va prezenta adunãrii generale suma anualã necesarã pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimenteazã în avans, în transe lunare egale, prevãzute în lista de platã a cheltuielilor asociatiei de proprietari. Plãtile pentru repararea si îmbunãtãtirea proprietãtii comune se vor face din acest fond de reparatii. Asociatiile de proprietari nu-si neagã responsabilitãtile, dar în acelasi timp declarã la unison cã unul dintre principalele motive pentru care nu si le pot îndeplini asa cum scrie la lege este tot dezinteresul cetãtenilor. Marea majoritate, din neglijentã sau reacredintã, a neglijat sã-si achite ani de zile cotizatiile cãtre asociatiile de proprietari adunând datorii de sute de milioane care paralizeazã din ratiuni financiare orice miscare a asociatiei de proprietari.
„Eu vã spun, noi murim cu sarpantele astea. Chiar dacã initiativa si demersul autoritãtilor este necesar, la ora asta, sincer sã fiu, mi se pare aproape imposibil sã-si atingã scopul. Noi, ca si asociatie de proprietari, ne-am fãcut datoria, am fãcut anunt public la avizierele scãrilor, am atasat si câte o copie a adresei primitã de la Primãrie, ba mai mult, am multiplicat câte o înstiintare si am lipit-o pe usa fiecãrui apartament din asociatie. Asociatia noastrã numãrã 115 membri, dintre care 40 au venit sã ne spunã care este situatia sarpantelor, dintre acestia doar 7 au autorizatie de constructie. Sunt sigur cã restul nu vor mai veni. Marea majoritate nu vor sã colaboreze. Sã stiti cã sunt si oameni deschisi care s-au interesat cum si ce sã facã pentru a primi autorizatii, le-am explicat, i-am lãmurit dar din pãcate demersurile implicã costuri foarte mari. Asta e realitatea, pe de altã parte este foarte adevãrat cã sarpantele, conform legii nu sunt responsabilitatea exclusivã a celor care locuiesc la ultimul etaj, ci sunt de fapt responsabilitatea noastrã, a asociatiei de proprietari pentru cã terasa, acoperisul ca si subsolul sunt bunuri de folosintã comunã a blocurilor. Legal, asociatia de proprietari rãspunde si trebuie sã se ocupe de reparatiile necesare acestora si eu as vrea sã vinã la mine proiectantul care sã-mi facã tot ce trebuie pentru reparatiile necesare blocurilor mele, dacã as avea bani. Care e ãla care face lucrarea si apoi stã dupã mine sã strâng eu banii cu târâita de la locatari? Vã spun eu, nu se strâng nici într-o sutã de ani. Asociatiile de proprietari din municipiul Vaslui sunt pe cale de disparitie, câteva sunt deja în lichidare la Finantele Publice. Avem de recuperat sume enorme de bani de la care aproape cã ne-am luat gândul. Aceste sarpante trebuie schimbate, sunt multe care au probleme, dar e vorba de reavointã si reacredintã din partea multora. Sã stiti cã datori la asociatie nu sunt cei care au probleme materiale, ci din contrã, 99% dintre datornici, dintre cei care nu vor sã colaboreze cu noi ar avea posibilitatea sã plãteascã 12 lei pe lunã. Din pãcate, la noi simtul civic, simtul responsabilitãtii este 0, aceasta e cauza pentru care asociatiile au milioane de probleme si nu pot functiona asa cum trebuie” ne-a declarat Alecu Popa, presedintele Asociatiei de proprietari nr. 27. Clarificarea problemei sarpantelor este o necesitate, aceasta este pãrerea împãrtãsitã si de alti reprezentanti ai asociatiilor de proprietari, dar acestia cer clementã de la autoritãti în ceea ce priveste termenul de intrare în legalitate a celor care au sarpante ridicate fãrã autorizatie de constructie. „Ca peste tot, o parte din proprietarii asociatiei noastre au autorizatii de constructii si o parte, destul de mare, ce-i drept, nu au. Cele mai multe acoperisuri sarpante sunt constructii vechi, sunt construite cu plãci de azbest, multe sunt deteriorate si ar necesita reparatii si bineînteles o parte sunt construite de-a dreptul aiurea, fiecare acoperindu-si în dreptul lui dupã cum l-a dus capul, vecinii mai niciodatã neîntelegându-se între ei. Este adevãrat, aceste constructii ar trebui fãcute asa cum trebuie, conform legii, dar problema sunt banii, oamenii nu au de unde sã scoatã acum zeci de milioane pentru sarpantã. Cel mai bine ar fi sã gãsim întelegere la autoritãtile locale, mãcar sã lase oamenilor un termen mai mare pentru intrarea în legalitate. La vremea la care s-au ridicat aceste sarpante Primãria ridica din umeri, nici atunci, nici acum, nu a avut fonduri sã-i sprijine cumva pe cetãteni, desi aveau si atunci birou de urbanism, arhitecti, proiectanti si experti nu au vrut nici mãcar consultatie sã dea oamenilor. Cristea le zicea oamenilor sã se descurce fiecare cum poate. „, ne-a declarat Neculai Vasiliu, presedintele Asociatiei de proprietari nr. 7.
