NEBUNIE Intentia de impozitare cu 16% a veniturilor obtinute de agricultorii persoane fizice este consideratã, de multi dintre fermieri, o încercare de falimentare a agriculturii românesti. Acest bir, la care se adaugã CAS-ul de 5,5% din valoarea calculatã dupã niste norme hotãrâte de actualii guvernanti, va duce, în cel mai scurt timp, la situatii întâlnite în anul 1950, când, pentru a nu fi declarati chiaburi, gospodarii au ajuns la solutia extremã de a-si omorî vitele, sau de a le lãsa libere în pãduri. Din punctul de vedere al apicultorilor, aceste impozite, pe care guvernantii USL vor sã le impunã, va duce la un genocid în masã al albinelor, preconizându-se faptul cã, din cele circa 1,5 milioane familii de albine înregistrate în anul 2012, în acest an vor rãmâne maxim 400.000 stupi, fapt care va avea repercusiuni inclusiv asupra culturilor de câmp, acolo unde polenizarea are un rol important. Si fermierii care practicã agricultura de semisubzistentã, dar care au „ghinionul” sã intre sub incidenta viitoarei legi, sunt la fel de supãrati, dar si speriati cã vor ajunge la sapã de lemn, unii preferând sã-si vândã cât mai repede animalele sau pãmântul.
BIRURI NOI Guvernul a extins baza de impozitare în agriculturã la persoanele fizice, potrivit modificãrilor la Codul Fiscal. Actul normativ precizeazã care sunt limitele neimpozabile în functie de suprafetele agricole sau numãrul de animale, dar si nivelul normelor de venit pentru perioada impozabilã din anul fiscal 2013. De exemplu, la cereale, limita neimpozabilã este pentru o suprafata de 2 hectare. Pentru o suprafatã de peste 2 hectare, norma de venit este de 449 lei. La plante oleaginoase, limita neimpozabilã este tot de 2 hectare, iar pentru ce depãseste aceastã suprafatã, norma de venit este de 458 lei. La legume de câmp, limita neimpozabilã este de 0,5 hectare, iar pentru ce depãseste aceastã suprafatã, norma de venit este de 4.001 lei. La creșterea bovinelor, limita neimpozabilă este de 2 capete, iar pentru ce depãseste acest numãr, norma de venit este de 453 lei. La pãsãri, limita neimpozabilã este de 100 de capete, norma de venit fiind de 3 lei pentru un numãr între 100 si 500 de capete si de 2 lei dacã se depãsesc 500 de capete. Plata impozitului se efectueazã cãtre bugetul de stat în douã rate egale, respectiv 50% din impozit pânã la data de 25 septembrie inclusiv, si restul de 50% pânã la data de 25 noiembrie inclusiv, aceste date netinând cont de faptul cã fermierul si-a vândut sau nu productia obtinutã. Dat fiind faptul cã acest impozit agricol se plãteste direct la administratiile financiare din raza comunelor arondate, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare din partea contribuabililor – fermieri, din impozitul virat la bugetul de stat nu se distribuie cote cãtre autoritãtile locale respective, ceea ce înseamnã cã, practic, impozitul plãtit de agricultori nu se va regãsi în fondurile alocate pentru dezvoltarea comunitãtilor respective.
Promisiuni uitate!
Odatã cu venirea la putere, Uniunea Social Liberalã (USL) a uitat de promisiunile fãcute atunci când erau în opozitie sau în campania liberalã. Una din primele mãsuri fiscale pe care USL-istii doresc sã le implementeze este impozitarea cu 16% a veniturilor obtinute de fermieri, la care se adaugã si plata unui CAS de 5,5%, ori de impunerea unui impozit forfetar de 3% din cifra de afaceri, dãri care vor duce la sapã de lemn multi agricultori si foarte multe societãti comerciale. Cel putin, în cazul fermierilor care, fie au minim douã hectare de teren agricol în folosintã, fie au mai multe animale, acest nou impozit, în loc sã fie o sursã suplimentarã la buget, ar putea conduce la o situatie în care fermierii sã nu mai aibã motivatie pentru a-si munci pãmântul. În fapt, se pare cã acest lucru este dorit de actualii guvernanti, cu atât mai mult cu cât, din 2014, conform cadrului legal, strãinii vor putea achizitiona terenuri în România, si, în consecintã, preturile de achizitie a terenurilor se vrea cât mai mult posibil. „De pe vremea fanariotilor, atunci când peschesul oferit Înaltei Porti Otomane consta, pe lângã aur, si în miere si cearã de albine, nu a mai îndrãznit nimeni sã punã biruri pe munca apicultorilor. Am ajuns sã-l regretãm pe Ceauseșcu, care mãcar respecta munca tãranilor, si nu-i supunea la biruri. Prin impunerea noului impozit agricol, de 16%, coroborat cu plata a alti 5,5% CAS, biruri cãtre stat, nu s-a mai întâmplat de pe vremea colectivizãrii, atunci când apicultorii au ajuns sã-si ascundã stupii în beci sau sã-si omoare albinele, pentru a nu fi declarati chiaburi si sã fie aruncati în închisoare. Acest lucru este pe cale sã se întâmple în acest an, cu atât mai mult cu cât, din cauza secetei, a înghetului din iarna trecutã si a lipsei oricãror subventii acordate apicultorilor, profitul nostru a fost în cel mai bun caz zero! Pot face si o previziune, cu taxele pe care USL-istii vor sã ni le bage pe gât nouã, apicultorilor, dupã cei doi ani de pierderi, din cele circa 1,5 milioane familii de albine înregistrate în anul 2012 la nivel national, în acest an vor rãmâne maxim 400.000 stupi, fapt care va avea repercusiuni inclusiv asupra culturilor de câmp, acolo unde polenizarea are un rol important”, este de pãrere Mirel Balaban, unul dintre cei mai mari apicultori din judetul Vaslui.
O sã lãsãm stupii în fata Guvernului!
Mirel Balaban, împreunã cu fratii sãi, se ocupã de mai bine de 30 de ani de cresterea albinelor. Are, doar el, în zona Mãlusteni, peste 380 de stupi, si, conform declaratiei sale, face acest lucru mai mult din pasiune decât pentru câstiguri materiale. „Anul trecut, datoritã gerului si secetei, si a faptului cã, din aceleasi motive, cultura de rapitã a fost calamitatã, apicultorii au avut pierderi. Dacã mai punem la socotealã faptul cã, exact în perioada în care salcâmul si teiul era în floare, au fost ploi, costurile de întretinere au fost poate mai mari decât cheltuielile. Încã un lucru: noi, apicultorii, nu beneficiem de nici un fel de subventii de la stat, asa cum primesc cultivatorii sau crescãtorii de animale, si nici nu suntem despãgubiti în cazul în care apar boli sau din cauza dãunãtorilor. Si atunci, de ce ni se cer impozite, taxe si dãri suplimentare, dacã noi nu primim nici un fel de ajutor? E adevãrat, putem accesa programe europene, dar acestea presupun o finantare initialã din partea noastrã, iar fondurile pe care le putem obtine nu sunt nici pe departe destule pentru dezvoltarea activitãtii. Am discutat cu colegii din tarã, si cu totii am cãzut de acord ca, în cazul în care se va organiza vreun miting de protest, sã venim cu stupii în fata Guvernului, în fata Ministerului Agriculturii sau a prefecturilor si sã-i lãsãm acolo, sã facã ce-or vrea cu ei. Noi nu vrem decât sã fim lãsati sã muncim cinstit, dar acesti noi fanarioti vor sã ne ia pâinea de la gurã!”
„Vând tot si cer ajutor social”, – solutia extremã
Mirel Balaban nu este singurul speriat de noile taxe impuse de Guvernul USL, un alt gospodar, crescãtor de animale, fiind hotãrât sã recurgã la mãsuri extreme doar pentru a putea supravetui. Tãranii care practicã agricultura de semisubzistentã nu sunt încântati de noile impozite pe care vor trebui sã le suporte începând din acest an: „Am ceva peste 3 hectare de teren agricol, punând la socotealã si grãdina din spatele casei, dar si cei câtiva ari de vie. Acum am douã vaci, iar una a fãtat de curând, am crescut tot timpul trei – patru porci si câteva zeci de gãini, sã am de unde le da si copiilor care sunt însurati, la casele lor, la oras. De multe ori a trebuit sã mai cumpãr fân sau lucernã, porumb ori concentrat, sã am ce da de mâncare la animale, si tot ceea ce am produs, am folosit pentru consumul propriu, al familiei mele. Am ceva pensie, si din ea plãtesc si impozite, si taxe, îmi cumpãr si haine, si pot spune cã mã descurc, cu pensia si cu subventiile pe care le-am primit. Dacã însã va trebui sã plãtesc si impozit, si cine mai stie ce alte biruri mai cer cei de la guvernare, mai bine vând vacile, mai vând si din teren, si o sã mã duc sã cer ajutoare de la primãrie. Cei de sus stiu sã ne cearã bani, dar nu se gândesc cât ne costã sã lucrãm pãmântul, cã astã varã plãteam 50 de lei, plus mâncare, bãuturã si tigãri, ziua de muncã, de unde sã mai plãtim si impozit la stat? Si pe timpul lui Ceausescu era mai bine, cã munceam la CAP si primeam salar, si eu si sotia, aveam si animale, si o bucatã de grãdinã, am fãcut si casã, si grajd… Acum, muncim, si cu tot cu pensie, abia avem cu ce trãi, sã avem cu ce lua medicamente, si sã-i mai ajutãm pe copii”, era supãrat un alt agricultor vasluian, care nu a dorit sã-si dea numele. „Noi suntem talpa tãrii, din ceea ce producem noi, mãnâncã si orãsenii, si guvernantii, si noi, si copiii nostri. De ce nu-i pun la platã pe cei care au afaceri mari, si vor sã scoatã bani tot pe spatele tãranului?”, se mai întreba, poate retoric, acelasi agricultor vasluian.
