Pădurile judeţului au parte de vremuri grele.Inginerul silvic Neculai Bogdan scrie în cartea sa dedicată ecosistemului forestier din Vrancea despre cum în urmă cu un secol baronii pădurilor tăiau copacii seculari ai judeţului, după ce cumpărau pădurile de la obşti pe un pumn de bani.In timpul regimului comunist a existat un program de împădurire care a dat roade formidabile în Vrancea.Acum, o dată cu retrocedarea aurului verde, pădurile încap iarăşi pe mainile străinilor, iar defrişările continuă, legal sau mai puţin legal
Inginerul silvic Neculai Bogdan cunoscut focşănenilor pentru că a reuşit să facă o Grădină Botanică în miniatură între două blocuri de locuinţe de pe strada Cuza Vodă, scrie în volumul “Vrancea Arhaică -Istoric – Cauzele distrugerii ecosistemului forestier lucrări întreprinse pentru redresarea lui” despre ciclicitatea defrişărilor fără discernămant din Vrancea, care loveşte judeţul precum cutremurele. Trăind o viaţă întreagă pentru ocrotirea mediului înconjurător în general şi pentru protejarea pădurilor, inginerul Bogdan a studiat mai multe documente de arhivă care arată cum acum 100 de ani pădurile seculare ale fostului judeţ Putna erau “raşchetate” pe te miri ce şi mai nimica de către afacerişti oneroşi de prin ţările vecine. Printre “toparatorii” începutului lui 1900 se numărau Societatea Anonimă «Forestira Romană» a baronilor Groedl, Societatea Tişiţa, Carpaţi, Contele Armin Mikeş care făceau legea în domeniul forestier. Bazandu-se pe documentele amintite cat şi pe o experinţă de peste jumătate de secol inginerul Bogdan face o radiografie dureroasă dar pertinentă a ecosistemului forestier. “… între anii 1890 şi 1937 au venit zile negre pentru codrii seculari ai Vrancei, pentru întreaga Vrance, cand aici au pătruns societăţi străine nu ca «investitori» ci ca prădători şi distrugători de păduri.
Adevărul e că premergătorii distrugerii pădurilor moşneneşti au fost însuşi moşnenii, societăţile străine au desăvarşit opera de distrugere în mod radical”, spune Necluai Bogdan în cartea sa. “În perioada amintită au pătruns şi societăţile străine specializate, ca de exemplu: Societatea Anonimă «Forestira Romană» a baronilor Groedl, Societatea Tişiţa, Carpaţi, Contele Armin Mikeş, Lomaş, Moroieni etc. Acestea au luat legătura cu obştile, mai bine zis cu capii acestora prin intermediul avocaţilor şi au achiziţionat masa lemnoasă fără a fi evaluată cantitativ prin cubare, ci estimarea s-a făcut pe hectar sau trupuri de pădure”, se mai arată în cartea dedicată pădurilor vrancene.
Sute de hecatare de pădure la preţ de doi boi
Dacă baronii pădurilor ar fi fost interesaţi doar de tăierea pădurilor tot ar mai fi fost ceva, însă profitand de o clică din administraţia fondului forestier firmele străine au luat hectare întregi de pădure la preţuri de nimic. “Tranzacţiile s-au făcut la preţuri derizorii, mai mult simbolice. Spre exemplu obştile vindeau hectarul cu pană la 100 lei în funcţie de perioada cand s-a vandut (1890-1937). Se stipula de la început că societatea să împădurească, iar pentru siguranţă se depunea de la început o cauţiune şi care era restituită la sfarşitul lucrărilor în cazul cand se făcea împădurirea. Cauţiunea a fost de 10 lei pe ha cand valoarea de vanzare a fost de 100 lei. Niciodată nu s-au restituit cauţiunile căci niciodată nu s-a plantat vreun hectar de pădure din cele peste 57 mii hectare cate au fost tăiate”, se arată într-un capitol al lucrării inginerului acum pensionar. Mai mult decat atat, foarte puţini obşteni au beneficiat de aceşti bani deoarece nu-i împărţeau imediat ci trebuiau să aştepte şi ultima rată aceasta venind după 8-12 ani, cand se împărţea la toţi o dată. Cum inflaţia din preajma celor două războaie mondiale era în plină ascensiune, banii nu mai aveau valoarea de la data contractării. Un exemplu elocvent este dat în carte unde, potrivit autorului, în anul 1938 o pereche de boi buni ajunsese 40 mii lei, exact cat valoarea a 500 ha pădure contractată în anul 1930.
Împăduriri în comunism, defrişări în capitalism
Comuniştii cu toate defectele lor, deloc puţine la număr, au avut şi cateva plusuri. Unul dintre ele este acela că au avut o campanie de împădurire a zonelor montane şi nu numai întinsă pe decenii. “Este cunoscut că majoritatea împăduririlor s-au făcut pe Valea Zăbalei, Nărujei ce intrau în raza de activitate a fostului Ocol Năruja…acesta fiind considerat printre cele mai mari din ţară. (…) Între anii 1950-1954 a fost un inginer pe nume Ţăranu Ion care a început şi organizat producerea materialului săditor şi a început campania de împăduriri după proiecte întocmite de ICAS. Cat a lucrat aici a dat dovadă de mare sacrificiu reuşind să instruiască personalul silvic, să execute lucrări de mare calitate”, se mai arată în lucrarea inginerului silvic. Pentru a da mai multă credibilitate celor relatate cu privire la perioada în care Neculai Bogdan a lucrat în domeniul silvic lucrarea se bucură de mai multe fotografii în care apar versanţi din Vrancea anilor 1960, respectiv imagini cu aceeaşi versanţi în anii 1980. Imaginile vorbesc de la sine despre împăduririle pe care comuniştii le-au făcut în deceniul şase al secolului trecut. Inginerul Bogdan îşi încheie unul din capitolele cărţii cu anul 1990 spunand despre acesta că “a adus cu sine zile negre pentru pădurile vrancene pentru că acestea au devenit ale nimănui şi ale tuturor”, fapt ce a dus la defrişări iresponsabile şi aproape necontrolate, după ce restituirile s-au făcut în condiţii controversate. (Sorin TUDOSE)
Pădurile Vrancei, vandute la americani
Dacă acum 100 de ani pădurile fostului judeţ Putna erau împărţite între baronii evrei, germani etc în prezent pădurile Vrancei ajung în posesia americanilor, prin intermediul procuratorilro foştilor boieri. Universitatea americană Harvad detine, printr-un intermediar, nu mai puţin de 13.470 hectare de fond forestier în Vrancea şi, potrivit informaţiilor, încă mai vrea să cumpere. Firma Scolopax SRL Focsani este cea care administrează toată această întindere de pădure reuşind să se claseze pe primul loc în topul personelor juridice cu cea mai mare suprafaţă de pădure. Mai mult decat atat, ocupantul locului 2 are cu peste 10.000 de hectare mai puţin decat reprezentantul americanilor în teritoriu. Aceeaşi firmă are un ocol silvic privat, dar şi o fabrică la Călăraşi pentru prelucrarea lemnului. Deşi mii de hecatare au ajuns pe manile americanilor aceştia spun că se gandesc la un profit pe termen lung de ordinul deceniilor şi că nu au de gand să taie pădurile aşa cum au făcut în urmă cu un secol diverşi întreprizători particulari. Un posibil răspuns la întrebarea de ce cumpără americanii păduri în Romania este că un hectar de pădure se vinde în medie cu 3.000 de euro sau chiar mai puţin, în vreme ce în ţările dezvoltate hectarul poate ajunge la zeci de mii de euro. Gabriel Burghelea, şeful Ocolului Silvic privat Tulnici, spune că de multe ori autorităţile sunt cele care contribuie la decimarea pădurilor. “Din păcate istoria s-a repetat, iar pădurile au fost decimate de tăieri ilegale şi chiar de tăieri cu aspect de legalitate. Majoritatea fondului forestier din judeţ se află în proprietate privată, însă consider că societăţile străine care au achiziţionat suprafeţe mai mari de pădure au interesul să le protejeze. Din nefericiere la acest moment pădurile au o consistenţă slabă, calitatea lemnului fiind implicit scăzută deoarece ciclul de producţie al pădurii este unul care durează 100 de ani. Plantările se fac pe suprafeţe destul de mici comparativ cu necesarul real, mai ales că este şi o perioadă de criză. Costurile sunt ridicate iar proprietarii din privat, în special persoanele fizice nu au dsiponibiltăţile băneşti necesare. Un alt aspect, deloc neglijabil, constă în faptul că de multe ori autorităţile care ar trebui să aibă pădurea în grijă sunt cele care închid ochii”, ne-a declarat Gabriel Burghelea, un silvicultior cu peste 20 de ani de experienţă, care a ocupat la un moment dat şi postul de director al Direcţiei Silvice. Oricum am pune problema un lucru rămane neschimbat – noi nu putem avea grijă de pădurile noastre, trebuie să vină alţii să o facă.
