Cu cinci ani in urma , trecea timid pragul Centrului de Dializa un barbat marcat de durere. Chipul lui,trada un tumult de sentimente contradictorii, iar in sufletul lui, triumfatoare erau, spaima de necunoscut si, neputinta in fata unui diagnostic naucitor parca pravalit din cer: dependenta de un rinichi artificial la fiecare doua zile. Un intelectual, un om care era oprit in plina ascensiune culturala si spiritual, la nici 35 de ani, un pedagog care mai avea multe generatii de copii de calauzit prin tainele cartilor, cu aspiratii brusc curmate.Chipul lui de dascal, altadata bland in fata copiilor era acum asprit de durere si disperare. Dupa luni de zile chinuite de dureri si neputintã, în care echipa de specialisti ai Centrului de Dializa impreuna cu sotia s-a Carmen i-au fost alaturi, Daniel a inceput timid sa iasa din carapacea in care se retrasese. Astfel s-a aflat despre talentul cu care Dumnezeu îl înzestrase, pictura si grafica. Cu greu, cei dragi l-au convins sa se reapuce de pictura si Daniel s-a refugiat in bratele linistitoare ale artei. Surpriza a fost imensa pentru mine, cand la ziua mea de nastere, în 2008, am primit cel mai frumos cadou: o grafica in creion semnata simplu Daniel Grumeza. In urma discutiilor avute, mesajul tabloului era clar , dragostea pentru arta a triumfat in lupta cu boala! Exista viata de dincolo de boala, exista puterea unui zâmbet, care sã aducã lumina sperantei.Daniel, vom fi alaturi de tine in ziua expozitiei.Nu uitam finele anului 2013, ai promis !
Mirela Luca
