Mijlocaşul argentinian şi-a anunţat oficial încheierea carierei de jucător * Influenţat de puzderia de mesaje de ataşament primite de la fani, a renunţat să se restabilească în ţara natală şi a acceptat oferta surpriză a clubului, postul de director sportiv
Şi-a ales numărul 37 pe tricou la fel ca psalmul 37.5 din Biblie după care-şi ghidează întreaga viaţa: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra“. Vineri, comunicase coechipierilor şi conducerii clubului că îl agaţă în cui, hotărât să-şi închei cariera de jucător şi să se întoarcă în ţara natală, Argentina.
Momentul anunţului oficial, în cadrul unei conferinţe de presă cu acces permis suporterilor , a avut loc ieri. Cel mai longeviv şi cu cele mai multe goluri marcate dintre toţi jucătorii străini din istoria Oţelului, a intrat în sală cu minute bune înainte. Având alături familia, soţia Romina, fetiţa Martina şi Giuliano, băieţelul născut în Galaţi, şi-a mascat bine emoţiile în timp ce sala se umplea cu suporterii veniţi să-i mulţumească pentru tot ce a oferit în cei patru ani şi în special pentru cele două trofee câştigate cu el pe teren în 2011, cel de campioană şi Supercupa.
Greu, a reuşit să rămână zâmbitor în faţa fanilor care cu zi înainte lansaseră o campanie pe Facebook de mare succes, impresionând prin fotografiile şi mesajele emoţionante cu care au invadat reţeaua de socializare.
N-a rezistat mult, doar până la primele cuvinte, rostite cu un nod în gât, printre lacrimi. „Sincer, nu eram pregătit de o decizie atât de rapidă. Îmi cer scuze că nu am putut face acest ultim salut ca jucător de pe teren. Sunt fericit, cu atât de multe mesaje de apreciere de la fani orice fotbalist şi-ar dori să trăiască ca mine acest moment greu. Şi genunchiul meu este fericit că nu mai trag de el. Inima mea e plină, am dat tot pentru fotbal, pentru Oţelul”, a spus Viglianti, în faţa unui tort roş-alb-albastru.
Oferta supriză a clubului
Apoi, a urmat marea surpriză, de vineri timpul lucrase în favoarea rămânerii sale în Galaţi. „La sfatul primarului Marius Stan, i-am oferit acestui caracter excepţional postul de director sportiv”, a declarat Narcis Răducan, directorul general al clubului. „A fost mai greu de luat această a doua decizie, decât cea a retragerii. Am citit fiecare mesaj de la voi, a fost incredibil, iar aceste mesaje m-au influenţat decisiv să accept”, a confirmat Viglianti rămânerea la Oţelul.
Pentru tata!
Apoi, i-au dat din nou lacrimile, dorind să mulţumească din nou fanilor pentru două episoade speciale din viaţa sa la Oţelul. „În afară de câştigarea titlului şi a Supercupei, au mai fost două momente deosebite pentru care vă mulţumesc. Cel al meciului din Cupă (n.r. – cu Unirea Alba Iulia, septembrie 2009), când reveneam după operaţia la genunchi şi tot stadionul s-a ridicat în picioare. Am intrat pe teren în lacrimi. Celălalt, la întoarcerea din cantonamentul din Cipru, când am fost primit cu tribuna plină de suporteri la antrenament”, a mai mărturisit argentinianul.
Cel de-al doilea episod la care s-a referit s-a produs în pauza de iarnă a campionatului în care s-a câştigat titlul, imediat după decesul tatălui său. Bolnav, ca o ultimă dorinţă, părintele îi ceruse ca atunci când va veni momentul despărţirii, să nu se ducă la înmormântare, să nu piardă timp pe drum pentru a se pregăti cum trebuie pentru câştigarea campionatului. Gabriel Alejandro Viglianti a rămas în cantonament iar apoi a devenit campion. Pentru tatăl său, pentru Oţelul!
GABRIEL ALEJANDRO VIGLIANTI
Data naşterii: 12.06.1979
Campion (2010-2011) şi Supercampion al României (2011), participant cu FC Oţelul Galaţi în grupele UEFA Champions League (2011-2012)
Primul său meci oficial în roş-alb-albastru: 23 februarie 2008, Unirea Urziceni
– FC Oţelul Galaţi 0-0 (integralist)
Ultimul său meci oficial în roş-alb-albastru: 8 decembrie 2012, Rapid Bucureşti – Oţelul Galaţi 2-3 (intrat în minutul 79)
Liga I: 109 meciuri / 17 goluri
Cupa României: 8 meciuri / 1 gol
Supercupa României: 1 meci
UEFA Champions League: 4 meciuri
