ISTORIE Au trecut nici mai mult, nici mai putin de 70 de ani de când s-au dat la o parte primele lopeti de pãmânt de pe ceea ce noi numim generic „Curtile Domnesti”, un loc despre care marea majoritate stim cã a fost cândva cetatea voievodului Stefan cel Mare si… cam atât. Din fericire, peste aproximativ 4 luni, cetatea de odinioarã îsi va deschide din nou portile. Astãzi, dupã mai bine de 500 de ani, dupã ce vremea, vremurile si nepãsarea aproape cã au ras si ultimele urme ale Curtii Domnesti de pe fata pãmântului, zidurile Curtii se reclãdesc pe zi ce trece.
Ani la rând, pentru majoritatea celor care strãbãteau în drumurile lor platoul de lângã biserica „Sf. Ioan”, adesea pentru a scurta drumul spre cartierul Ana Ipãtescu, locul acela nu zicea mai nimic. Unii erau atenti doar ca sã nu nimereascã, furati de grija zilei cu pricina, într-unul dintre santurile adânci, pline de buruieni si gunoaie. Astãzi, dacã esti grãbit, poti urma acelasi traseu, dar nu mai gãsesti nici santuri, nici gunoaie ci, dupã cum ne spune o doamnã pe care am întâlnit-o prin zonã: „Vezi si nu-ti vine sã crezi ochilor, parcã Cetatea erupe din nimic, mai bine zis parcã erupe din strãfundurile timpului si ale pãmântului. Bunã treabã a fãcut pãrintele, primarul si mai stiu eu cine s-a ocupat de proiectul acesta! Era pãcat de noi si de istoria noastrã sã nu se facã ceva cu locul ãsta!” Vechiul santier de odinioarã se aflã acum la capãtul unui drum care a început de mult, dar în februarie 2013, proiectul „Parcului arheologic Curtile Domnesti „, care a presupus recrearea Curtii Domnesti si reabilitarea Bisericii „Sf. Ioan Botezãtorul”, ajunge la final. Totul a fost posibil gratie unei finantãri europene accesatã de parohia „Sf. Ioan” în valoare de peste 6 milioane de lei, care a început în februarie 2011, iar în prezent are o valoare totalã de peste 11,5 milioane de lei.
Am vrut sã aflãm mai multe despre Curtile Domnesti si unde în altã parte am fi putut merge pentru lãmuriri decât la Muzeul Judetean? Si am nimerit cum nu se putea mai bine, pentru cã Laurentiu Chiriac, astãzi directorul institutiei, a fost unul dintre cercetãtorii care au alcãtuit echipa care a scos la luminã ceea ce ne-a mai rãmas din istoria de altãdatã a orasului nostru, aceeasi echipã care a si conceput proiectul Parcului Arheologic ” Curtile Domnesti” Vaslui, pe baza cãruia mai târziu a fost conceput planul de restaurare si conservare aflat în plinã desfãsurare la aceastã datã. Din spusele acestuia, scopul principal al acestui proiect este acela de a valorifica turistic si muzeistic patrimoniul arheologic reperat în aceastã zonã, iar amenajarea zonei a fost impusã în ultimã instantã de interesul manifestat atât de autoritãtile locale si judetene cât si de Ministerul Culturii si Cultelor. De la Domnia sa am aflat cã ceea ce vedem cu totii astãzi pe platoul cu pricina este reproducerea Curtii Domnesti din timpul lui Stefan cel Mare care se realizeazã dupã planurile reconstituite datoritã cercetãrilor arheologice care au durat mai bine de jumãtate de secol. „Lucrarea este una de ansamblu, practic este o reconstituire a Curtii Domnesti, din care fãcea parte si biserica de astãzi. De altfel, în proiect sunt cuprinse si lucrãri de restaurare a lãcasului de cult de la 1490. Se ocupã mai exact de reconditionarea acoperisului, a pardoselii dar si a picturii interioare. Echipele de muncitori pe care le-ati vãzut lucrând acolo înaltã una dintre constructiile civile care se regãseau în componenta Curtii, este vorba de locuinta domneascã în care locuiau voievozii Moldovei când se aflau în zonã, care alãturi de acareturile necesare reprezintã partea laicã a Curtii. De asemenea, se reconstruiesc o parte din zidurile care aveau rol de apãrare. Biserica „Sf Ioan”, turnul, si cimitirul medieval tâziu, care va fi si el redat, alãtuiesc partea religioasã a Curtii, dar acesteia nu-i lipseau nici locurile destinate atelierelor mestesugãresti, comertului. Toate acestea se vor regãsi în parcul arheologic. Practic, timpului nostru îi va fi redat tot vechiul centru urban al Vasluiului medieval”, a explicat Laurentiu Chiriac.
A fost odatã ca niciodatã…
Povestea „Curtilor Domnesti” a început sã fie culeasã de ici de colo, din adâncurile pãmântului cu mult mai mult timp înainte decât ne-am fi imaginat. „Despre existenta lor s-a stiut dintotdeauna, punerea lor în valoare s-a încercat de cãtre Primãria Vaslui, chiar încã de la începutul secolului XIX. Primul demers arheologic a fost fãcut în 1942 de cãtre D. Constantinescu, asistent univesitar al Institutului de Istorie <<A.D. Xenopol>> din Iasi, dar rezultatele acestuia au rãmas nepublicate. Mai tâziu, între 1958-1959, cu ocazia lucrãrilor de amenajare a stadionului s-au mai desfãsurat o serie de cercetãri, apoi sãpãturile au continuat cu întreruperi si în anii 1972-1982 sub coordonarea stiintificã a Institutului de Arheologie din Bucuresti”, ne-a explicat Laurentiu Chiriac. Printre principalele descoperiri ale acelor perioade se numãrã o importantã constructie din piatrã, identificatã ca fiind locuintã domneascã, fragmente de zid, toate datate din secolul al XV-lea, fragmente ceramice din epoca neoliticã, morminte din perioada migratiei popoarelor, fragmente de sobã smãltuitã specifice resedintelor domnesti din vremea lui Stefan cel Mare, douã monede de aramã datate din prima jumãtare a secolului al XV-lea, un cuptor de ars din piatrã de var din prima jumãtate a secolului al XVI-lea, resturile unei alte constructii din piatrã demolatã aproape în întregime si numeroase fragmente de picturã muralã. Dupã acest episod, din motive nu tocmai obiective, datã fiind valoarea realã a descoperirilor arheologice interesul pentru „Curtile Domnesti” a încetat sã se mai manifeste în teren, asta pânã în 1998. În 1998 începe o nouã perioadã pentru situl arheologic din centrul orasului, o perioadã de 4 ani în care în situl arheologic s-au desfãsurat cinci campanii ce cercetare. „Reluarea investigatiilor a plecat de la ideea cã biserica „Sf. Ioan Botezãtorul” ar fi purtut fi capela Curtii Domnesti. Sãpãturile au confirmat aceastã supozitie si biserica s-a transformat în principalul punct de referintã al cercetãrilor. Cele mai importante rezultate ale acelor investigatii au fost descoperirea, sub fundatia actualei biserici, a altor douã fundatii mai vechi, una ctitorie a lui Alexandru cel Bun sau din timpul urmasilor sãi imediati si una construitã la 1490, o ctitorie stefanianã. Actuala constructie nu apartine lui Stefan cel Mare, ci este mai târzie, chiar dacã prisania reîncastratã în fatada principalã este cea originalã. Urmele ctitoriei din 1490 a marelui domn se aflã sub fundatia actualei biserici, construitã mult mai târziu, la 1820, de asemenea prima fundatie, aflatã sub cea stefanianã, apartine unei ctitorii a lui Alexandru cel Bun sau a fiilor acestuia. Cea de a doua descoperire importantã este cea a unui cimitir medieval târziu. Cele mai semnficative rezultate ale sãpãturilor efectuate în perioada 2001-2002, finantate de Ministerul Culturii si Cultelor, au constat în descoperirea unor ziduri ce provin de la mai multe constructii de suprafatã. La finalizarea lucrãrilor, în 2002 s-a putut concluziona cã Biserica „Sf. Ioan Botezãtorul” si Curtea Domneascã formeazã un complex unitar, complexul „Curtilor Domnesti” din Vaslui, un complex care a evoluat în 3 etape: o primã etapã dateazã din vremea lui Alexandru cel Bun, din prima jumãtate a sec XV, cea de a doua coincide cu epoca lui Stefan cel Mare, iar cea de a treia dateazã cel mai devreme de la mijlocul secolului al XVI-lea”, a adãugat directorul Muzeului Judetean.
Scoala de Arheologie Medievalã Româneascã de la Vaslui
Situl a constituit ani la rând o veritabilã scoalã de arheologie, iar cercetarea lui a adus la Vaslui pe unii dintre cei mai importanti specialisti în domeniu si a format alte zeci. Informatiile scoase din situl de la Vaslui s-au dovedit a fi extrem de pretioase pentru specialistii în domeniu, contribuind la edificarea unor probleme controversate din istoriografie. Pe santierul de la Vaslui au lucrat cercetãtori de la Institutul de Arheologie din Iasi, Bucuresti, specialisti ai Facultãtilor de Istorie din Iasi, Târgoviste, Suceava, Galati, ai muzeelor judetene din Vaslui, Teleorman, Neamt si reprezentanti ai Institutului National al Monumentelor Istorice. Prin situl arheologic au trecut peste 200 de studenti, concomitent cu cercetarea arheologicã s-a dezvoltat ceea ce s-a putut numi Scoala de Arheologie Medievalã Româneascã de la Vaslui. „În perioada în care se lucra intens în santierul arheologic au fost angajati zeci de muncitori care la vremea aia erau disponibilizati din unitãtile care se închideau atunci, era perioada aia a restructurãrilor. Zeci de oameni de la Mecanica si din celelalte fabrici si-au gãsit câte ceva de muncã în santier. O parte, patru-cinci, si-au descoperit un drum, o pasiune în munca depusã în santier, astãzi fiind chiar licentiati în Istorie si cu interese reale în acest domeniu”, ne-a spus, cu zâmbetul pe buze, Laurentiu Chiriac.
