Perle originale din judetului Vaslui
MEDIOCRI SAU STRENGARI… Ziarul „Vremea Nouã” a prezentat rezultatele de exceptie ale elevilor de 10 din judet, cu care ne mândrim. A venit momentul, odatã cu examenul de capacitate, sã prezentãm si perlutele din tezele de la examenul de Limba românã ale celor mai „inventivi” elevi. Sub pretextul cã trebuie sã scrie ceva pe coala de hârtie, ca sã impresioneze, acestia, fãrã sã-si dea seama, au creat mici „capodopere” de genul: „M-am întâlnit cu Eminescu pe stradã la Bârlad si era tare trist” sau „Nu are cum sã fie vorba despre Anul Nou, adicã Revelion. Eu cred cã se referã la noi, cã dacã nu luãm examenul, mai facem un nou an în clasa a VIII-a”. Mentionãm ca aceste perle sunt autentice si apartin exclusiv elevilor din judetul Vaslui. Acestea pot intra oricând într-un top national, privind originalitatea si, de ce nu, si stupiditatea lor.
Limba românã tinde sã devinã si ea, ca si Matematica, o altã “punte a suspinelor”, de vreme ce multi dintre elevii pusi sã demonstreze, în scris, la Evaluarea Nationalã, capacitatea lor de a întelege un text literar, de a gãsi sinonime sau de a face compuneri coerente, se împotmolesc în rãspunsuri, care mai de care mai… hilare! “Aceastã poezie e din genul liric cã are mai multe versuri scrise la supãrare”, iatã cum a argumentat o elevã de clasa a VIII-a, una dintre cerintele subiectelor. Un alt coleg a considerat cã sinonim pentru cuvântul “fiindcã” este “probabil”, iar poetul Ion Minulescu devine, pe alocuri, Ion… Minculescu! La Bârlad, un elev glumet l-a întâlnit pe Eminescu si a constat cã este trist. Iar la Vaslui, atentie, D.V. Marin nu este vãzut de elevi drept un scriitor contemporan local, ci fostul inspector de românã, Teodor Pracsiu. Elevii din mediul rural au avut o obiectie, când au fost pusi sã scrie un eseu despre întâlnirea cu un scriitor contemporan: “La noi în scoalã nu a venit niciodatã niciun scriitor!”
“Au fost multe lucrãri bune, bine realizate, unde se simte muncã si sârguintã, însã au fost destule lucrãri la care nu stiai dacã sã râzi sau sã plângi, din cauza atâtor gafe de exprimare si atâtor dovezi cã nu s-a pus mâna pe carte, în mod serios”, au spus corectorii testelor de la Evaluarea Nationalã, din municipiul Husi. “Perlele”, cum au fost denumite acele greseli haioase din tezele copiilor, devin alarmant de frecvente, ceea ce indicã, spun dascãlii, o nedoritã realitate: elevii trateazã cu superficialitate învãtãtura. Ion Minunescu si poezia sa “Rânduri de Anul Nou” s-a dovedit a fi o adevãratã provocare pentru viitorii liceeni, care n-au prea înteles ce ar vrea poetul sã transmitã, prin versurile sale. Iatã ce a înteles o elevã de clasa a VIII-a despre semnificatia mesajului poeziei lui Minulescu: “Ion Minulescu a fost o persoanã care a scris o poezie. El la un moment dat i-a spus Anului Nou cã la asteptat de i s-a albit pãrul. El a vrut ca Anul Nou sã vinã doar cu piciorul drept în casa sa. Dupã aceea autorul a zis Anului Nou sã nu cumva sã rupã firul mosorului în casa lui, cã nu va fi bine deloc. Si i-a urat “bine ai venit” din politete. Aceastã poezie e din genul liric deoarece are mai multe versuri scrise la supãrare”, a rãspuns eleva, la cerinta care ar fi trebuit sã îi aducã 12 puncte.
Un elev sincer: ‘La noi nu a venit niciodatã un scriitor”!
Elevilor li s-a cerut sã realizeze o compunere, în care sã prezinte o întâlnire, organizatã de scoalã, cu un scriitor contemporan. Iatã cum s-a descurcat unul dintre viitorii liceeni, din municipiul Husi, care a vrut sã fie… foarte sincer: “La scoalã la noi nu a venit un scriitor niciodatã, a venit doar Politia, când nea (n.r. greseala apartine elevului) spus sã nu ne batem cu copii si sã nu ne furãm telefoanele niciodatã, pentru cã e foarte urât si poti merge la închisoare pe viatã. Scriitorii nu au venit la noi poate cã nu stiu eu, nu ia-m (n.r. greseala apartine elevului) vãzut sau nu stiu ei unde e scoala nostrã”.
La Bârlad, unul dintre elevi s-a întâlnit cu Eminescu pe stradã!
Unii profesori de Limba românã, consultati de noi, spun cã subiectele au fost destul de grele si se asteaptã ca notele sã fie foarte mici, în timp ce elevii care au iesit luni, din examen au declarat cã a fost destul de simplu, putine fiind întrebãrile care le-au dat bãtãie de cap. La Bârlad, cele mai multe greseli au fost … confuziile! Pentru cã se cerea sinonimul la verbul “a cere” (“cer” în context), multi elevi au confundat cu substantivul “cer”, scriind ca sinonim: univers, boltã cereascã, divinitate, rai. Multe confuzii au fost constatate la numele lui Ion Minulescu, copii scriind … Minculescu. Însã nu au lipsit si adevãratele “perle”: “Rolul virgulei în acest vers Bine ai venit, An Nou se explicã prin aceea cã este o urare, iar de Anul Nou întodeauna se urã”, scrie una dintre elevele de clasa a VIII-a. “Scriitorii contemporani sunt cei care nu au murit încã de aceea întâlnirile cu ei în scoalã sunt posibile, chiar de dorit pentru rolul educativ, mai ales în fata elevilor care vor sã se facã si ei scriitori”, scrie un alt candidat la examenul de Evaluare Nationalã. “Genul liric se întâlneste cam peste tot în aceastã poiezie, de aceea a mentiona numai douã trãsãturi din toatã poiezia (n.r. greseala apartine elevului) este o întrebare capcanã”, opineazã în scris alt elev. “Ion Minulescu face exces de expresii lirice, desi nu este romantic ci simbolist. Poiezia (n.r. greseala apartine elevului) face exceptie de la categoria din care face el parte prin nenumãratele expresii lirice, care se întâlnesc cel mai mult în poeziile romantice”, scrie altul. “M-am întâlnit cu Eminescu pe stradã la Bârlad si era tare trist”.
Elevii scriu lucruri trãsnite
DE RÂS SAU DE PLÂNS…În ultimii ani, lucrãrile elevilor la examenele nationale se transformã în veritabile “capodopere”, demne de pus în scenariile emisiunilor umoristice. Elevii nu s-au dezmintit nici de aceastã datã, oferind perle memorabile la examenul de Limba si literatura românã din cadrul Evaluãrii Nationale. Poezia “Rânduri de Anul Nou”, de Ion Minulescu, a creat confuzie totalã, unul dintre elevi întrebându-se nedumerit “de ce ne dã o poezie despre Revelion în toiul verii?” Pe un alt elev, punctul trei de la primul subiect l-a pus în mare dificultate. Pus sã precizeze mãsura primelor douã versuri ale poeziei, acesta a rãspuns cã “versurile sunt aproape egale si nu au mai mult de 10 centimetri”. Pusi sã mentioneze douã trãsãturi ale genului liric, unii elevi s-au rezumat în a-l cataloga pe respectivul “gen”, drept unul “de treabã”, “simpatic” sau chiar “hazliu”. Cerinta a cincea de la primul subiect a nãscut suspiciuni în rândul unui elev. Cerându-i-se sã prezinte semnificatia titlului poeziei, acesta a afirmat cã totul este o capcanã si cã “nu are cum sã fie vorba despre Anul Nou, adicã Revelion. “Eu cred cã se referã la noi, cã dacã nu luãm examenul, mai facem un nou an în clasa a VIII-a”. De asemenea, si subiectul al doilea a reprezentat un izvor inepuizabil de trãsnãi. Un elev, revoltat pe cei de la minister, s-a resemnat imediat dupã ce a citit textul de la subiectul al doilea, sustinând cã “textul ãsta e prea greu, sunt o grãmadã de cuvinte pe care nu le înteleg”. Un alt elev, mai curajos, s-a hazardat în rezolvarea celei de-a patra cerinte, unde a tinut sã precizeze faptul cã termenul de “capacitate” are functia sintacticã de “examen”. Punctul sase a pãrut floare la ureche pentru unul dintre elevi. I s-a cerut sã construiascã o frazã alcãtuitã din douã propozitii în care sã existe o propozitie subordonatã predicativã si a rezolvat foarte simplu cerinta: “Am construit o frazã alcãtuitã din douã propozitii în care existã si o propozitie subordonatã”. Perlele nu au lipsit nici la punctul B al subiectului al doilea, prin care se solicita candidatilor sã realizeze o naratiune, în cadrul cãruia sã prezinte o întâmplare petrecutã în timpul participãrii la o întâlnire organizatã de scoalã cu un scriitor contemporan. Un elev s-a rezumat în a spune cã “la noi în scoalã nu a venit niciodatã niciun scriitor”, iar altul a fost extrem de sincer “scriitor contemporan… scriitor stiu ce înseamnã, dar contemporan?” Asemenea “minunãtii” stârnesc amuzament, dar si indignare, în conditiile în care sistemul educational românesc pare sã nu gãseascã remediul pentru stabilizarea actualei generatii de elevi. (Emanuel DRAGUNOIU)
